Select Page

Dacă ar fi o zi de toamnă ploioasă, aş înţelege de ce i-a pocnit pe
toţi melancolia în cap. Aproape toată lumea din vasta mea listă de
messenger avea nişte statusuri de parcă le picase lumea în cap de pe
puntea corăbiilor scufundate de prea multe pisici negre care
deschiseseră o umbrelă în casă sub o scară cu 13 trepte.


Eu am avut toată ziua "cum să mori de două ori", dar cu referire la
postul precedent, cel cu perla funebră din Monitorul. După ce m-a
întrebat cineva cine a murit, m-am uitat puţin şi la alţii prin status.
Iaca minune cu ce se ocupau colegii şi prietenii mei azi:

 


  • i'm only happy when it rains
    (nota redacţiei: afară, soare ca-n Sahara)

  • urmatoarea persoana care imi zice ca nu mi-i bine cum is
    sau cu cine is risca
    sa-l sparg. LEAVE US ALONE! THE ONE WITHOUT A SIN CAST THE FIRST STONE

    (nota redacţiei: text adaptat prin eliminarea cuvintelor interzise sub
    18 ani, pe care le ştiu toţi cei peste 7 ani)
  • sad and busy
  • pe teren 🙁  (asta mi se pare tare – un jurnalist trist că-i pe teren)

  • that's it. there's no way. it's over. good luck. i've nothing left to say. it's only words, and what I feel won't change
  • nu mai bine renunţ eu?