Voi ştiţi ce fain e Peleşul? Am zis că sunt un român degenerat,  dau bani pe castelele altora şi pe al nostru nu l-am văzut niciodată. Aşa că, vacanţa asta, am fost la Peleş.

Citeam pe internet reacţii de turişti străini, care ziceau că e peste Schoenbrunn-ul vienez şi că, dacă ar fi regi, castelul ăsta şi l-ar dori, dar mă gândeam că exagerează. Deloc. E incredibil! Nu are rost să vă spun cum arată –  doar că l-am putut vizita din cap până-n picioare, cu camerele regelui şi reginei, am aflat că au trecut pe acolo oaspeţi precum Alecsandri şi Enescu, am văzut pe vitralii scene din basme româneşti, am descoperit un tunel secret şi am aflat cine de la curtea regală nu avea onoarea unui grup sanitar propriu în cameră.

DAR.

• Intrarea la Peleş costă 70 de lei pentru turul complet. Biletul similar la Castelul Schoenbrunn e 13,50 de euro sau 15,50 cu ghid
• Fotografiatul este permis contra unei taxe de 30 de lei. La Schoenbrunn e interzis deplin. Nu ştiu dacă fotografiatul chiar dăunează, dar la noi e clar o vacă de muls, nu o îngrijorare reală
• La Peleş, uşa prin care se porneşte în turul ghidat este închisă. Turiştii trebuie să sune şi să afle ora la care va exista un tur în limba lor, pentru că nu există un program afişat undeva – iar de la casierie ţi se zice “păi aşteptaţi vreo 15-20 de minute, ce?!” – cu mirare încă. Doamna care stă la uşă se enervează pentru că soneria sună din minut în minut, deşi turiştii nu au altă variantă de a afla ceva
• Ghidul de la Peleş ştie pictorul şi datarea fiecărui tablou, dar nu reuşeşte să redea atmosfera de la curte. Cum trăia regele? Care era ritualul de la curte? Cum comunicau domnişoarele de onoare din pod cu regina? După vizite la ei şi la noi, vă pot spune mult mai bine cum lucra Franz Josef decât Ferdinand
• Evenimente speciale la Peleş? Ioc. La Schoenbrunn există un muzeu al copiilor, în care sunt costumaţi în personaje regale, există tururi tematice, tot felul de nebunii. Mi-ar plăcea, la Peleş, un concert de orgă în camera nouă de muzică, dar ei nu curăţă orga, pentru că se strică tuburile. Mi-ar plăcea un tur de noapte care să includă coridorul secret al regelui – dar bănuiesc că s-ar uza intrarea.

În aceeaşi vacanţă, am fost la Aqua Magic, în Mamaia. Ştiţi ce fain e? Tobogane peste tobogane, pâlnii, dat peste cap, căderi, râu pentru leneşi, twisters, o nebunie.

DAR.

La intrare, vizitatorii sunt percheziţionaţi – nu cumva să aducă vreo sticlă de suc sau apă de afară! Aş fi vrut să stau o zi întreagă şi să mâncăm bine de prânz tot acolo; dar tâmpenia acestor verificări de la intrare m-a convins să stau mai puţin şi să nu mai plătesc un leu în afară de bilet (şi, să fim serioşi, în câteva ore nu ai vreme să îţi chiar fie foame – era vorbă de poftă şi chef de a te simţi bine într-un loc).

Sunt în continuare uimit câte locuri faine din România se poartă cu turiştii de parcă le-ar fi duşmani.

Păcat că e locuită?