Minciuna finală. Să le fie moţiunea uşoară

Întrerupem seria de transmisiuni din presă pentru un reportaj întârziat din politică. De fapt, postul ăsta e o răzgândire. Am scris deja de trei ori despre o moţiune de cenzură născută moartă, din cauză că mulţimea oamenilor politici şi cea a oamenilor de caracter au foarte puţine în comun.

PSD aproape că a reuşit să pară un partid de opoziţie. A anunţat moţiunea din august, ceea ce a asigurat două luni de dezbateri încinse şi reflectoare pe social-democraţi. A fost timp de declaraţii tăioase şi abordarea unei atitudini de opoziţie, o strategie bună la alegerile următoare.

Finalul a fost pe măsură de jalnic. Dar nu pentru că moţiunea a căzut, nu din cauza trădării transparente care a avut loc în rândurile social-democraţilor.

Ci pentru atitudinea pe care conducerea PSD a avut-o după. Vor fi daţi afară din partid, în ordinea numerelor de pe tricoul alfabetic, Mihalache, Solcanu, Teodorescu şi Theodorescu.

Dar ştiţi, mai e un bătrânel la dv. în partid, domnule preşedinte Geoană; unul care s-a întors cu rânjetul la tribună şi cu fundul spre sală atunci când a votat. Îl cheamă Ion Iliescu şi, despre el, nu am auzit absolut nimic. Curajul conducerii PSD s-a oprit la ţărmurile PreaSfântului Bolşevic, cel mai presus de reguli, pe carele nimeni nu-l poate trage la răspundere.

Aşa că puteţi să vă umflaţi din nou pieptul şi să expectoraţi declaraţii sforăitoare despre disciplină şi sancţiuni, despre alte moduri de a dărâma Guvernul sau de a face opoziţie.

Dar dacă regulile nu sunt aceleaşi pentru toţi, domnule Geoană, cine să vă mai creadă? Încercaţi la Partidul Conservator.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *