Când Walter Ghidibaca s-a întors în România după opt luni de arest în Rusia, am spus că gestul lui de a refuza iniţial contactul cu mass-media şi a amâna conferinţa de presă este, pe undeva, firesc. Oboseala şi starea de tensiune acumulate pot fi înţelese şi e omeneşte să ne închipuim că omul avea alte priorităţi decât a vorbi cu ziariştii, chiar dacă şi el face parte, într-un fel, din breaslă.
M-am înşelat.
M-am ferit atunci de vorbe tari, şi cei care au postat comentarii la acel articol au fost mult, mult mai tranşanţi decât mine. Se pare că bănuielile pe care le aveam cu toţii cu privire la scuzele invocate au fost până la urmă reale. Walter Ghidibaca vorbeşte în ediţia de astăzi a unei singure publicaţii locale, cu al cărei reporter s-a întâlnit din întâmplare (au "dat nas în nas") şi căruia i-a putut explica pe îndelete tot ce s-a întâmplat în Rusia. Mai exact, taman cu reporterul care a iniţiat fuga după Ghidibaca prin oraş în noaptea aterizării, şi taman în ziarul care i-a descris în cei mai duri termeni anularea conferinţei de presă.
Şi uite cum zboară oboseala asta pe geam, uneori. Şi uite că, deşi plecat oficial din Cluj, Ghidibaca era totuşi bine-mersi pe bulevardul Eroilor, la o cură de relaxare în plin şantier clujean.
Aş fi înţeles mai orice din toată povestea lui Ghidibaca, până şi fuga penibilă de presă şi urmăririle din noaptea sosirii. Sau anularea conferinţei de presă şi trimisul mamei cu scuzele la purtător. Dar acum a dovedit că toate scuzele erau false şi că putea foarte bine să vorbească.
A promis încă odată că va face o conferinţă de presă cu toată lumea. Mulţumim, cred că nu mai e nevoie.
Citiţi aici despre aventurile lui Ghidibaca cu periuţa de dinţi a unui alt deţinut din Rusia.
se tine de ghidusii ghidibaca asta
Hai sa te incuiem 8 luni de zile sa vedem daca mai ai chef de conferitne de presa. Ce zici?
Gogule, sunt doua variante. Daca esti chiar obosit / stresat etc., taci dracu din gura si nu vorbesti cu nimeni. As fi inteles asta, dupa cum ziceam la inceputul postului.
A doua: vorbeste cu toti, daca chiar vorbesti.
Oricum, nu dai subiectul unui singur jurnalist dupa ce restul au tras de tine macar pentru 2 cuvinte. In felul asta iti vinzi drama personala, asa ca nu mai ai dreptul la compasiune, cata vreme esti primul care o exploateaza pentru notorietate.
Cat despre eroul nostru, m-am lamurit in persoana. N-are rost.
Deci in primul rand, nu-s Gogu. In al doilea rand poate ca atunci cand s-a intalnit cu ala era intr-o pasa buna si-a avut chef de povesti. Cu totii avem toane, mai ales dupa ce am mai stat incuiati 8 luni de zile in trei inchisori diferite. Pana mea de presa. Eu cred ca va trimiteam la dracu cu stramosi cu tot pe linie paterna, pana la Adam. Si mult asteptata conferinta de presa a avut loc la lansarea cartii in aprilie. Numai ca subiectul era prea perimat deja ca sa mai stricati voi cerneala pe el.
@ggl – atunci semneaza-te cu numele tau si discutam asa. Nu ti-am gasit numele nici pe blog, dar macar citindu-l mi-am dat seama ca am cu cine povesti. Multa lume trimite presa pe linie paterna si materna. Tot nu rezolva nimic, pentru ca jurnalistii lucreaza in aceleasi conditii si dupa aceleasi reguli.
De exemplu, lansarea cartii e alt subiect decat intoarcerea omului; crede-ma ca “perimarea” nu e o rautate inventata de ziaristi, ci o regula desprinsa din interesul public pentru un subiect sau altul.
In rest, fa diferenta intre doua nuante – io n-am zis ca el nu are dreptul sa-si vand povestea cui si cand vrea, ci ca, daca o face, atitudinea mea fata de el va fi alta decat daca ar fi vorbit deschis cu toti, la sosire sau la 3 luni dupa.