La mulți ani, pisoi! Motanul Mircea face azi 18 ani

Mircea-18-ani

Pe 4 iunie 1996, s-a născut la noi în casă o pisică, devenită ulterior motan, pe nume Ancuța, rebotezată ulterior Mircea. Nume date de maică-mea, care are un asemenea talent la botezat animăluțe încât mă bucur, cum mai scriam, că nu mă cheamă Grivei.

Așadar, motanul meu Mircea împlinește chiar astăzi 18 ani.

Ce înseamnă să ai o pisică venerabilă? Mircea își arată din plin maturitatea: e bine-sănătos, dar a devenit o tot mai mare sugativă de tandrețe. Când ajung acasă, imediat după ce primește de mâncare – că dragostea trece prin stomac, totuși – sunt miorlăit până mă întind corespunzător, pentru ca cineva să se poată așeza lângă mine și să toarcă. Dacă activitatea asta lipsește din program, vecinii se gândesc că trăiesc în casă cu mașina de pompieri, din cauza miorlăiturilor de protest.

În copilărie, era rapid: din capătul holului și până pe dulapul din dormitor, cea mai lungă linie dreaptă din casă, făcea aproximativ fix 2 secunde. Mircea Însuși, cum îi ziceam, mâna-n luptă vijelia-ngrozitoare care vine, vine, vine, calcă totul în picioare!

Azi, este înțelept: se uită la mine, se uită la dulap. Miaună. Se uită iar la mine, se uită insist la dulap și miaună. Doaamne, greu se mai prind oamenii ăștia!

În copilărie, avea imaginație: orice ghemotoc de hârtie era un dușman care trebuie urmărit, sfârtecat și ucis fără milă. Prin „ghemotoc” se înțelege, de asemenea, orice papuc, pantof, mănușă, haină, tapițerie de scaun sau canapea, pernă sau haină lăsată oriunde la îndemână. Prin „la îndemână”, se înțelege „adică nu închisă cu cheia în dulap”.

Azi, are noțiunea lucrurilor: știe foarte bine că toate obiectele alea sunt neînsuflețite și nici cu pointer-ul laser nu-l urnești. Se uită la celebrul punct roșu care înnebunește o pisică și apoi se uită fix la mâna în care țin pointer-ul, ca să mă facă să pricep că gluma-i veche. În schimb, îmi vânează cu mult interes mâna, motiv pentru care de 18 ani nu am găsit încă o soluție anti-zgârieturi.

Mircea18ani

Motanul Mircea împlinește astăzi 18 ani. Anul trecut pe vremea asta, am promis că-i iau mașină. Deocamdată, a primit un tort cu două tipuri de mâncare de pisicească, blat din parizer de care-i place lui când mănânc eu și lumânări din batonașele care declanșează tors-instantaneu-viteză.

La mulți whiskani, tipule! Ajung acasă și sărbătorim 🙂 Dau de băut, că ești major!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *