Select Page

Pe unde m-am plimbat anul ăsta, toată lumea mă întreba despre Cluj, despre ce e de văzut, despre “cum sunt clujenii” şi dacă e rost de distracţie pe-aici. Fireşte, zic. Mai ales dacă veniţi şi pe la mine.

Cel mai interesant a fost însă să văd ce cred ei despre Cluj. Şi aşa am aflat de la o donşoară din Polonia care trecuse pe aici că există “villes pour voir et villes pour boire” – scuzaţi pechineza noastră de francofoni. Altfel spus, sunt oraşe de văzut şi oraşe de băut. Clujul, se-nţelege, e oraş de băut pentru mulţi dintre călătorii tineri, under 30, care trec pe aici.

Dincolo de anecdoticul situaţiei, sunt curios câte din strategiile de brand ale acestui oraş iau în calcul lucrurile care reies la o simplă discuţie cu tinerii care au trecut pe aici. Clujul lor este:

  • Oraş de tranzit. În primul rând, vin la Cluj pentru că e central în Transilvania şi bine conectat. E uşor să ajungi de la Cluj (după standardele româneşti în materie de transportat melci) şi în Maramureş, şi spre Sighişoara – Sibiu – Braşov, şi spre Moldova.
  • Oraş de băut. Clujul e văzut ca un oraş tânăr, în mişcare, e cunoscut datorită vieţii de noapte, a faptului că ai multe locuri unde să faci chef. Lucrul ăsta se datorează studenţilor, celor care vin în Cluj şi ne scot şi pe noi, aborigenii, din amorţeală.
  • Oraş de văzut într-o zi. Dacă nu ai un interes special (gen vizitat cimitirul central – câţi aţi făcut asta în străinătate?), vezi centrul oraşului într-o singură zi. Clădirile istorice din centru, vechi palate de familii nobile, sunt proprietăţi private şi închise sau sunt blocate în procese – nu sunt marcate ca monumente, nu au panouri cu istoricul lor şi, oricum, nu se pot vizita. Cum ar suna o vizită în încăperea unde se reuneau alchimiştii din Evul Mediu? O intrare în Grădina Botanică sau la Muzeul Satului (cel în aer liber, da, spre care nu există transport în comun) duc totalul spre două zile, dar cam atât.
  • Muzee, mai degrabă lipsă. Apropo de muzee, sunt puţine şi nu au specific. Muzeu zoologic există şi în alte oraşe, de ce ar veni austriacul să-l vadă pe cel din Cluj, când are bijuteria la Viena? Muzeul de Istorie e închis şi va mai fi o vreme aşa. Muzeul de Artă nu are „vedete”, lucrări de care să fi auzit şi un turist mediu-educat, pe care să vrea să le vadă. Bijuteria muzeelor Clujului, Colecţia de Istorie a Farmaciei, are program luni-miercuri şi vineri 10-16, joi 12-18, în weekend închis.
  • Trasee turistice inexistente / incoerente. De exemplu: în Turnul Croitorilor puteţi vedea spada cu care călăul Clujului executa condamnaţii. Locul execuţiilor cu pricina e în Piaţa Unirii, sub şantier, dar n-am auzit că ar fi planuri să fie marcat. Condamnaţii erau duşi acolo pe un traseu care porneşte din cea mai veche casă păstrată din Clujul medieval, azi o încăpere a Muzeului de Speologie. Povestea e unică, dar elementele sunt disparate şi deloc valorificate unitar.
  • Nu avem clădiri-vedetă. Nu există un Tour Eiffel al Clujului. Lucrurile spectaculoase despre care le povestesc de obicei turiştilor nu pot fi vizitate (turnul bisericii Sf. Mihail e închis, nu avem măcar un kilometru vizitabil din celebrele catacombe).

Aşa că, deocamdată, Clujul rămâne „ville pour boire”, în timp ce specialiştii în branding îi caută frunza. Ş-altă dată, ş-altă dată…

Citeşte şi:Înapoi în Cluj – bun venit!