Partea cu imnul e mai la coadă, să citiţi Măriile Voastre (precum şi Danele, Mirelele şi foştii cetăţeni suspendaţi sau demisionaţi) cu atenţie până acolo.

Cineva s-a exprimat odată foarte delicat, spunând că, în frazele nu-ştiu-cui, negocierile dintre subiect şi predicat nu s-au finalizat cu nici un acord. Dacă cele două se înţeleg, în general, în majoritatea vastă a textelor scrise, în schimb genitivul pare a fi o artă uitată în negura istorică a şcolii generale.

Spre exemplu, proaspăta Făclie de Cluj abia
se-aprinse şi deja dădu câteva scântei într-un gard mai cu
agramaticalităţi: "Băsescu cere scuze de la jurnalista Antenei 1".
Altfel spus, eu cer de la tine târnăcop, se poate dai la mine evitând
zona capului? Oare era Marko Bela de serviciu la corectură, sau pur şi
simplu atât de tare s-a banalizat exprimarea asta, că nu mai se numără
ca eroare decât în manuale, şi acolo numai pe paginile impare?

Iar ZIARUL Clujeanului
(promo: cel mai citit ziar din Cluj – nu glumesc între paranteze)
sărbătoreşte promovarea Universităţii Cluj în Liga I, anunţând că, în
entuziasmul lor creator, suporterii au rupt "gardul la stadion". Aş fi
zis că e incorect, că de fapt gardul ăla ori era "al stadionului" ori
era "de la stadion", dar mi s-a demonstrat fără putinţă de tăgăduială
că această exprimare este permisă de la cel mai înalt nivel.

Ridicaţi-vă în picioare, domnilor, clopu' jos, se intonează Imnul de Stat al României:

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Domnu' Băsescu, ştiu că zice de Traian, dar jos de pe cal şi luaţi
manualul de gramatică, ăla unde la "împuţită" vă pune să precizaţi dacă
e sau nu atributiv adjectival care se acordă în gen şi număr cu
"ţigancă". Carevasăzică, "să dăm dovezi la lume", hait? Bravo, deci
musai că-i corect să vorbim aşa!

Dar poate ne spune domnul Băse, sau domnul Constantinescu, ba poate
chiar Josiliescu, de ce site-ul oficial al Instituţiei Prezidenţiale
ignoră legea 75 din 1994, care, în anexa 2, cuprinde cuvintele exacte
ale imnului? Adică prezidentul republicii ştie imnul altfel? Legea scrie clar că versurile sunt "să dăm dovezi la lume", în timp ce pe presidency.ro
(un nume cam dency-fancy pentru locatarii de-acolo) corectura e la
muncă şi produce o variantă îmbunătăţită (!) a cântecului nostru de
căpătâi: "să dăm dovezi în lume". Bine că n-a pus să "dăm cu dovezi în lume", că vă daţi seama ce sticle arunca nea-Nicu-şpriţ-la-litru pe geam afară.

Acuma, serios, domnilor, nici cu privire la imnul naţiunii nu putem ajunge la un acord? Să facem referendum?