Acum câteva zile, scriam că jurnaliştii adevăraţi de la ziare devenite fiţuici electorale ar trebui să demisioneze. Aparent, problema se rezolvă de la sine: încep să se închidă ziarele cu totul. Mai bine zis, regula e cam aşa: pe blogul fiecăruia are probleme ziarul celuilalt.
Prodan scrie că ZIUA de Cluj va renunţa să mai apară sâmbătă. Cu o logică de fier, scad şi salariile cu 10%, cică pentru ar fi mai puţin de lucru. Cine a plecat cu ocazia asta citiţi la Mihai. El nu ne spune însă nimic despre ce se va întâmpla la locul lui de muncă, Cetăţeanul Clujean.
La rândul său, Vasile Racoviţan nu rosteşte o vorbă despre ZIUA, dar aflăm de la el că s-ar putea să se închidă Cetăţeanul Clujean. Alte ziare nominalizate la capitolul “stop-joc”:
- Informaţia de Cluj – banii şefului vin din imobiliare, prin urmare finanţarea se clatină serios
- Foaia Transilvană – cel puţin de data asta nu auzim că fuzionează cu ZIUA, ca de obicei
- Agenda Clujeană – redivivus: un schimbarea conducerii a făcut bine la capitolul “buget”, dar rămâne să vedem dacă îndeajuns şi la timp
Ar mai fi de adăugat pe listă două publicaţii la care problemele nu sunt la Cluj, ci mai sus:
- Cluj Expres ţine de Inform Media, care a suspendat dezvoltarea unor proiecte şi, conform unor surse din zonă, a “regândit” numărul de oameni de care chiar are nevoie
- Monitorul de Cluj e în reţeaua Arbo Media, cu rezultate financiare pozitive în ultimul raport, dar care se ocupă de publicitate, o piaţă cu mari probleme în prezent
Ca să nu rămân în logica scrierii despre alţii: ce se întâmplă la Clujeanul e vizibil pentru toată lumea – numărul de pagini ale săptămânalului a scăzut la 16. Aş zice că temporar, dar e inutil să precizez, veţi vedea luni. Am continuat să luăm oameni în echipă şi după venirea lui Gelu Radu şi e foarte probabil să continuăm. La nivelul trustului însă, sursele lui Mihnea spun că s-ar închide Descoperă şi Target.
Ştiţi diferenţa între criza financiară în imobiliare şi efectele crizei în presă? În construcţii, spun specialiştii, dispar speculanţii şi cei care au vrut să lucreze pe avansul clienţilor. În presă, primii care dispar s-ar putea să fie cei care lucrează cinstit. Păcat!
blogul meu nu e corporatist, după cum am tot scris; de aceea, nu vei găsi decît foarte rar spre deloc informaţii despre ziarul unde lucrez, din corectitudine faţă de colegi. cred că pînă acum am scris despre CC doar de două ori.
dar din informaţiile pe care le am nici nu s-a pus problema închiderii ziarului.
Ai putea scrie doar de ziar si tot n-ar fi “corporatist”. Oricum, e blogul tau si poti scrie absolut ce si cum vrei; era doar interesanta “coincidenta” dintre tine si Vasile pe teme similare.
Cu o luna in urma as fi zis: sper sa nu avem dreptate si sa nu se inchida nimic. Intre timp, a fost campania electorala.
Şi eu am tot vrut să spun că vreau să mă închid. În cameră. Şi nimeni n-a dezbătut asta pe bloguri.
Păi dacă vrei facem dezbatere. Dar spune-ne: cu cine? Cât timp? Ce se va întâmpla cu blogul tău între timp, ai net acolo? E din cauza crizei cumva?
Bine ar fi să negi că ai probleme din cauza crizei, în timp ce angajaţii tăi îşi caută discret locuri de muncă. Aşa se poartă!
Andrei,
Lucrez la un ziar in Cluj. Public, ne merge foarte bine. Intre noi fie vorba, mi-e teama ca maine nu mai am loc de munca.
Inteleg ce spui tu / ar trebui sa plecam daca nu ne convine ce se intampla, sa nu ne vindem samd. Dar mai trebuie sa traiesti. Si chiar mi-e teama ca raman in pom, in plus, cu toate ca am patroni cretini, care nu ne apreciaza nici o clipa, mi-ar fi dor de colegi prea tare ca sa plec pur si simplu.
Nu stiu ce sa fac. Voiam doar sa iti spun ca e mult greu sa iei taurul de coarne si sa pleci dintr-un loc la care tii, chiar daca iti dai seama la ce s/a ajuns.
Nu ma pot semna. Dar cred ca nu sunt unica/unicul in situatia asta!
Anonimus,
Stiu ce spui si te inteleg perfect. E normal sa faci compromisuri, mai ales daca tii la locul in care lucrezi. Doar ca trebuie sa ai grija sa deosebesti un compromis de a te lasa calcat in picioare. Colegii sunt foarte importanti, dar nu poti sa suporti tot cacatul dintr-o redactie doar de dragul lor. Sau poate poti 🙂 Bravo.
Să începem dezbaterea, colegule Aroneţ! Cu cine vreau să mă închid? Păi vedem, poate chiar cu mai multe persoane care gândesc la fel. În semn de protest. Vreo 2 săptămâni, pentru care îmi voi lua un concediu. Şi de la serviciu, şi de la scris pe blog. Mai nou, am net în cameră, da. Evident, e din cauza crizei financiare pe care am simţit-o încă de la primul urlet, de la maternitate.
Angajaţilor mei nici măcar nu li s-a tăiat din salariu, colegule Aroneţ. De ce şi-ar căuta de lucru atâta timp cât atmosfera din redacţie e exemplară, iar totul e roz?
@Anonimus – mulţumesc pentru mesaj. Am fost în situaţia asta, poate nu chiar aşa extremă în sensul că parcă erau mai puţine ziare dar mai mult de ales, acum câţiva ani. În cele din urmă, am plecat, când, după multe altele, redactorul-şef mi-a zis că jurnalism social înseamnă să aflăm pe ce se ceartă vecinii din blocurile mănăşturene (ex. dat de el – gogonelele). Nu am fost nici primul nici ultimul, dar am învăţat că e valabil clişeul cu “un şut în dos e un pas înainte”.
@Un prieten -E greu, dar până la urmă tot colegii şi / sau prietenii ne deschid ochii, atunci când uităm ce vrem să fim 🙂
@UnCopilutz – Hm, ştii, n-ar fi rău dacă ai găsi doi colegi. Ar însemna că trei jurnalişti din Cluj organizează o acţiune de protest comună, ceea ce ar fi o premieră.
Mă bucur mult pentru angajaţii tăi. Şi motanul meu spune că, având în vedere noile plicuri Supreme, îl doare în coadă de criza financiară.