De ce trăiesc

În afară de cei care s-au aflat vreodată cu mine în maşină la drum lung şi care ştiu cum conduc, toată lumea se întreabă dacă am avut viteză în accidentul de duminică. Pe locul doi, misterul: s-au deschis airbagurile? Să lămurim o parte din întâmplare.


Între graniţa Ungariei şi locul unde s-a întâmplat povestea au fost
cinci radare. Aşa că circulam cu viteză legală, adică sub 130 la oră.
Probabil asta şi centura sunt motivele pentru care am doar o julitură
la cot.


Airbagurile nu s-au deschis, poate pentru că ceva n-a mers bine,
poate că n-a fost impact frontal. Nu ştiu. Şi dormisem în trei nopţi
anterioare mai mult de opt ore, deci eram odihnit. Ca întotdeauna
înainte de un drum lung.

Poliţia maghiară n-a avut altă treabă cu mine decât să îmi dea un
proces verbal de constatare pentru graniţă şi asigurări, pe care se
precizează că documentul nu implică responsabilitatea cuiva. Deci am carnet and I'm not afraid to use it.


Ştiu că maşina a derapat brusc, întâi spre stânga, în parapetul
dintre sensurile autostrăzii, pe care l-a atins doar simbolic. Apoi a luat-o spre dreapta şi nu am mai
putut-o opri până în câmp. Cam asta îmi reamintesc eu din toată
povestea şi faptul că din momentul 0 şi până la oprire nu mai am în cap
nici o imagine. Ştiu ce gândeam, dar ori nu am văzut nimic ori nu îmi
dau acum seama.


Dacă aş fi avut viteză sau mi s-ar fi făcut somn, poate aş fi înţeles şi eu mai multe.


La fel cum nu pricep de ce i se zice full-casco, din moment ce
primeşti, citez, suma asigurată minus ratele neplătite din Casco, minus
transportul relicvei în Cluj – care e obligatoriu – minus TOATE piesele
rămase neavariate, care rămân ale mele, deşi n-am ce face cu ele.


Rectific: vând un fost Renault Symbol, vechime un an & o lună, 14.000 de km la bord, puţin zgâriat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *