Select Page

panouri PDL in fata Teatrului NationalDe două zile văd doar ecuaţii. De exemplu, PDL + EBA < PSD + PC. Sau probleme (calculaţi valoarea EBA din PDL = PDL – EBA).

Europarlamentarele au avut două feţe: despre cea publică am auzit cu toţi, e cea cu “lumea e sătulă şi nu votează”, “alegerile astea nu îi vor scoate pe români din casă”, totul pentru a da sentimentul că n-are rost să ne deplasăm la urne, că oricum nu schimbăm nimic şi, în fond, nici nu prea e miză. În spatele vorbelor, lucrurile au stat altfel. Partidele au cumpărat ziare şi, după ce le-au îndoctrinat cititorii, au încercat să-i scoată la vot cu frigidere şi râşniţe oferite premiu. Să voteze AI NOŞTRI! Aceeaşi disperare s-a văzut pe panourile de afişaj electoral din Cluj: când încerci să fii în toţi şi-n toate, e clar că 1) nu îţi pasă să fii corect; 2) eşti disperat rău.

Până la urmă, nu le-a ieşit “procentul”. Le-au ieşit însă perfect efectele secundare. De prezenţa scăzută la vot au profitat întotdeauna extremele, iar 2009 nu e o excepţie.

Doar că de data asta vreau să comenteze cei care n-au votat, deşi se zice că ei nu trebuie să se plângă. Vreau să-i aud cum se plâng pe cei care nu au fost la vot, dar sunt oripilaţi de intrarea lui Vadim şi Becali în Parlamentul European. Vreau să-i aud cum ţipă pe toţi intelectualii oripilaţi că e condusă ţara de manelişti şi pupeze, dar care duminică nu s-au deranjat să iasă din casă.

Strigaţi, strigaţi, să vă văd care sunteţi. Doar din cauza voastră a mai murit România puţin!