Nu l-am întâlnit niciodată pe Cristian Tudor Popescu. Dar aşa, de la distanţa cu care un băiet din Cucustan se gândeşte la Demi Moore, am avut de-a lungul timpului o "love / hate relationship" cu textele lui.
Dacă atunci când am început primii paşi în presă era unul dintre idolii mei din domeniu, m-am trezit brusc un mare critic al omului, de la "înălţimea" unui an (întreg!) de muncă, cu o ocazie pe care nici azi nu mi-o aduc aminte. Asta era o perioadă în care eram la facultate, iar un coleg, Răzvan, luase postul de mare admirator.
L-am redescoperit pe Cristian Tudor Popescu citindu-i din nou textele, l-am urât din nou când a avut iar nişte luări de poziţie pe la televiziuni care mi se păreau absurde, iar toată povestea asta s-a repetat de o grămadă de ori.
Ceea ce îmi spune că pe CTP poţi să-l iubeşti, poţi să-l urăşti, le poţi face pe toate odată, dar e greu să-l ignori. Ceea ce, într-o ţară a încrâncenaţilor, ar putea fi succesul unui editorialist.
Realitatea TV a ieşit din Clubul Român de Presă din cauza lui Cristian Tudor Popescu. Nu-i nimic, poate mâine vor citi ce a mai scris…