Motanul meu are 17 ani și jumătate. Altfel spus, e un domn, așa că orice soi de jucărie care prinde la 99% din pisicile de pe lume sunt considerate de Mr. Mircea drept scheme slabe pentru începători.
Minge? Dă-o la câini.
Folie de staniol? Ambalează-ți castraveții în ea dacă vrei.
Șoricei cu baterie? Nu mă fentezi cu chestii slabe.
Laser roșu? E pentru pisici care nu s-au dus la facultate.
Mâinile tale? Acuuuuuum începem să avem ce vâna!
Și uite-așa, vânatul degetelor pe sub plapumă sau pe lângă marginea scaunului, precum și alergarea proprietarului prin casă, sunt singurele moduri în care domnul pisic mai acceptă să socializeze.
Numai că la o asemenea vârstă venerabilă, și joaca cu Mircea e un fel de jucat remi cu bunica: nu presupune riscuri majore de accidentare.
Ieri m-am jucat cu o pisică de șase luni și mi-am amintit, totuși, că pe vremuri era altfel.
Oricand ti se mai face dor ti-o pot imprumuta pe Mrs. Lore a mea. Numai atentie, mai ales la degetele de la picioare
PS: de ce nu ai abonare la comentarii?
Good question. Probabil fiindca am tot zis ca-mi pun Facebook comments.
Good question… blogul asta are nevoie de atentie ca un caine ud, uitat afara. Mi se rupe sufletul.