Nici viralul nu mai e ce-a fost: mai nou, orice meme e o reclamă. Dar mai sunt câteva cazuri rare de lucruri pe care le vedem în spaţiul public şi care se răspândesc pe căi de nimeni ştiute, povestindu-ne de dragoste şi moarte. De exemplu, poţi să fii gaga de iubire şi Clujul e genul de oraş care îţi va găzdui mesajul. De anul trecut şi până azi tot nu am aflat cine sunt Nom şi Non!

O altă dramă în iubire, sex şi groază cutremură zilele astea reţelele de telefonie mobilă din România. Mi-a scris cineva de la 0733-593-756 aşa:

Cum acelaşi mesaj l-au mai primit Silviu şi The FUA în iunie, iar Răzvan de câteva zile – şi ăştia sunt doar primii găsiţi pe Google! – e clar că cineva răspândeşte toată treaba. Pupici, Ana!

Mie mai rău îmi pare de Velichi. Cum care Velichi? Nu fiţi răi, că a murit săracul, iar Primăria i-a aprobat pomelnicul pe stâlpii de afişaj din Cluj, după cum se vede din poza făcută de mine:

Ştampila din dreapta jos înseamnă că afişajul a fost aprobat de Primăria Cluj-Napoca - dacă n-a falsificat-o cineva

Între timp, blogul scris pe afiş a fost şters, dar Google ţine minte. Un student la Teologie din Cluj-Napoca, anul 1, a murit: “Velichi Adrian – Bogdan. La facultate-n primul an. La cea de teologie … A fost batut si ferecat. In doispe zile-a decedat”. S-o fi întâmplat în 2002, dar cineva vrea să ştim acum; poza cu afişele e din 2 iulie 2011, Piaţa Unirii.

Nu ştiu ce o fi în spatele acestor mesaje care se răspândesc în spaţiul public, on şi offline, dar pentru mine e un dram de nostalgie în ele: amintirea unor vremuri în care nu orice răspuns era pe Google.