Veneam ieri acasă la Cluj, dinspre Sălaj, şi chiar pe prima serpentină care desparte cele două judeţe văd un puşti, din care doar nasul ce se iţea printre fular şi căciulă, făcând autostopul. Până nu de mult, nu aş fi oprit. De când am prieteni care ar merge cu autostopul şi pe Lună, mi-am schimbat ideile – ştiu cum e să stai trei ore noaptea-n drum, ca să mergi la mândra.
– Săru’mâna. N-am bani! începe puştiul.
Îi zic să urce. Am auzit asta cu banii şi la case mai mari. Aflu că nu merge departe, doar la Topa – care era de fapt primul sat de pe traseu, dar până la care se întindeau lungi serpentinele greu de traversat când ai 13 ani şi te înalţi cale de-un metru şi-un şniţel.
Şi povestim. Venise în Sâncrai, primul sat din Sălaj, doar de-o găsi ceva de muncă. Puştiul visează; îşi dorea o pereche de adidaşi şi venise să vadă dacă îi dă cineva de lucru şi ceva bani după.
– Dar cică sunt prea mic. Nu vor să mă ia.
Mă uit la el. Ce îi poţi spune despre protecţia muncii sau drepturile copilului unei mogâldeţe de 13 ani care vrea să lucreze, pentru a-şi permite nişte papuci care costă 15 lei la magazinul din sat? Are deja strânşi acasă 5 lei (puşi bine!) şi mai avea nevoie de încă zece. Pentru care, la vârsta lui, s-a gândit să meargă la lucru.
Banii pe care i-a strâns cu grijă acasă sunt o bere ieftină în Cluj. Cred că dacă ne cad nouă din buzunar, nu băgăm de seamă. Pentru el, erau o treime din preţul unor pantofi. Puştiul ăsta trăieşte la 30 de kilometri de Cluj şi nu ştiu dacă să fiu trist pentru că visul unui copil e perechea aia de pantofi de 15 lei, sau să mă bucur că, la vârsta lui, s-a gândit la muncă.
Copilul a coborât în Topa, povestea lui a venit cu mine la Cluj. Voi ce-aţi fi făcut, înainte să opriţi maşina în Topa şi să-l lăsaţi să coboare?
Am patit ceva asemanator pe tren, un adult de data asta, cu ceva handicap, mergea sa-si vada familia dupa nu-stiu-cati ani, si ii lipseau 6 lei si 40 de bani ca sa-si cumpere biletul de tren pentru legatura pana unde trebuia sa ajunga. Si atata a repetat povestea cu 6 lei ca mi-a venit sa-i dau banii. Si cand am impartasit ideea colegilor de compartiment, mi-au spus din start: ce copil naiv esti, se vede ca n-ai vazut multi cersetori la viata ta. Asa, de la distanta as spune usor ca in locul tau “as fi chemat pe cineva de la Protectia Copilului – la 13 ani, copil singur care merge cu ocazie? Unde i-s parintii?” dar probabil la fata locului m-as fi comportat altfel. Oricum, oricare ar fi situatia copilului, ca e pus la cersit, ca ce a spus e real si ca el chiar vrea o pereche de adidasi, ca merge la munca prin alte sate – cu ocazie – situatia lui e trista.
M-am gandit la Filantropica, dar nu cred ;D Pustiul parea sincer si nu cred sa fie foarte profitabil sa stai la cersit pe serpentine, unde trece o masina la 10 minute.
Din pacate, situatia lui nu e singulara. Ma gandesc doar daca ii faci un bine sau nu dandu-i acei bani. Inca nu sunt hotarat.
eu ii dadeam banii pt papucii/adidasii aia…cu care probabil va merge la scoala, cu care va traversa iarna…etc. cu siguranta nu avea alta solutie decat sa munceasca pt un vis al lui, care pana la urma era o necesitate nu un moft. stii cati sunt in situatia lui si cati dintre ei sunt dispusi sa munceasca? daca mi-ai spune unde sta…sau ar avea un tel(ma indoiesc)….eu sunt dispusa sa-i cumpar pantofii…si poate altii decat aia amarati de 15 lei in care ar inghta la iarna. spune-mi ca ai facut un bine copilului 🙂 chiar vreau sa spui asta!!!
Sunt de acod cu Florina.
Cei care au ceva bani in buzunare habar nu au cati copii si cat de multi oameni sunt vai de capul lor in tara asta.Si eu i-as fi dat banii sau as fi mers cu el in satul respectiv si i-as fi cumparat papucii de care are nevoie.
Din pacate am uitat sa fim filantropi si sa privim in jurul nostru.Nu condamn pe nimeni si nu vreau sa se simta nimeni lovit de replica mea insa in fiecare zi ar trebui sa fim mai atenti in jurul nostru.
exact acelasi lucru pe care – dupa cum te stiu- l-ai facut si tu
ce-am fi facut noi nu are nici o importanta. ce-ai facut tu conteaza. deci? ce-ai facut?
Unii isi iau papuci cu 15 euro, altii cu 150, altii cu 15.000 de euro. God, mai exista papuci cu 15 lei?! Eu cred ca i-as fi dat macar vreo 50… cum zici tu, pentru noi nu sunt o avere. Nici eu nu cred ca mintea… vreau sa cred ca era sincer si astept sa ne spui ca i-ai dat bani de vreo doua perechi de papuci, macar.
Cred ca i-as fi cumparat papucii.