Nişte uameni din România

În viaţa publică din România întâlnim mereu specimene rare, care merită conservate prin incinerare. Dar parcă azi s-a răsturnat căruţa. Pozele de mai jos nu se fac mai mari oricât daţi click pe ele. Vorba aia, poate tocmai aţi mâncat. Aşadar:

Consilier local din Vulcan-can, la chef de 1 martie (un scurt remember, că tot se apropie). Şi mai îngrijorător e că doamnelor de la mese pare să le placă:

Realitatea TV chiar nu putea spune mai direct ce părere are despre Guvern:

Şi închei multimedia cu o bătaie de multifiţe şi extraisterie între o ziarizdă şi o pizdetă de Dorobanţi:

Cine ne fură găinile?

Ascultă, cu ani în urmă, am călărit cu Juarez în luptă contra împăratului Maximilian. Am pierdut multe găini atunci, dar am crezut că merită. Când Porfirio a devenit preşedinte, l-am sprijinit – dar mi-a furat găinile.

Apoi a venit rândul lui Carranza, dar şi el mi-a luat găinile. Apoi a venit Huerta… şi mi-a furat găinile. Acum vine Pancho Villa să mă elibereze, şi care e primul lucru pe care îl face? Îmi fură găinile.

Dar o armată are nevoie de mâncare. Vor să te ajute.

Toţi au vrut să mă ajute. Dar care e diferenţa? Găinile mele nu ştiu. Preşedinţii urcă şi coboară. TOŢI îţi fură găinile.

[dovada că de pe vremea lui Indiana Jones nu s-a schimbat mare lucru]

Guvernul ne arată Planul Unic de Lansare a Afacerilor

Un videoclip haios care circulă zilele astea de zor ne spune cum vom ieşi din criză. Ca să nu vorbim măscări pe blog, eu l-am botezat Planul Unic de Lansare a Afacerilor. Vizionare plăcută!

P.S.: Nu vă uitaţi la filmuleţ de la serviciu, cu sonor, dacă şeful nu are simţul umorului! (video în articolul full)
Continuă să citești Guvernul ne arată Planul Unic de Lansare a Afacerilor

Bună ziua, cu doamna Nicoară, vă rog!

Dacă un jurnalist de la Realitatea TV era filmat din greşeală în timp ce se uita la pr0n la serviciu, aşa-i că făceam cu toţii o petiţie online ca să nu fie dat afară? Venea frumos omul şi zicea: da, ştiu că eram în spatele prezentatorilor, dar verificam un mail de la un coleg şi era ataşată chestia asta. Nu ştiam ce conţine. A mai păţit-o unul şi toată lumea l-a apărat.

Acuma i s-a întâmplat în schimb clujeanului Marius Nicoară, momentan ocupat ca senator, motiv ca toate ipocriziile să înceapă iar să băltească prin presă. Da, e subiect, da, e interesant, chiar vreau să ştiu ce fac ei acolo şi e bine că s-a publicat povestea, dar e o anecdotă, un moment jenant şi atât.

Problema nu e că a deschis mailul. A păţit-o şi un senator american, dar ăla a avut bunul simţ să închidă imediat pozele topless primite pe mail, nu să continue să se uite vreme de câteva minute, rânjind între timp şi spre camere. Dar ăştia suntem!

Până la urmă, în ştirea de pe Realitatea informaţia pe care trebuie să o reţinem este: Marius Nicoară a avut un număr de … intervenţii în parlament, … iniţiative, a promovat următoarele subiecte de interes pentru alegătorii lui. A, păi nu scrie asta? Pardon.

În rest, la ce se uită domnul Nicoară e problema lui nevastă-sa.

Breaking news

O informaţie de ultimă oră ne spune că în Islanda n-a erupt niciun vulcan. E doar Chuck Norris în vacanţă, îşi face un grătar.

 

În altă ordine de idei, sâmbătă am scris textul de mai jos, după care nu l-am publicat din motive. Între timp, au scris alţii pe tema asta, vă recomand De ce s-a întors Băsescu cu avionul şi Băsescu sinucigaş. Prin urmare, dacă doriţi să revedeţi ce n-aţi citit vreodată, here goes:

A fost nevoie de erupţia unui vulcan pentru ca Traian Băsescu să se trezească la realitate şi, într-un gest de o onestitate involuntară, să tragă o palmă nu doar Guvernului actual, pe care îl păstoreşte, dar şi celor din care a făcut parte de-a lungul anilor.

Preşedintele Traian Băsescu a recunoscut neputinţa administraţiei pe care o conduce în momentul în care a aprobat traseul către funeraliile preşedintelui polonez, în lipsă de avion. Via Hotnews: Potrivit unui comunicat al Administratiei Prezidentiale, seful statului roman se va deplasa cu elicopterul pana la Oradea, de unde isi va continua drumul cu masina, pe traseul Ungaria – Slovacia – Polonia.

România lui Traian Băsescu este ţara peste care trebuie trecut în zbor, dacă nu cu avionul, atunci cu elicopterul. Nici măcar preşedintele ei nu se încumetă să-i străbată drumurile naţionale, nişte poteci cu serpentine, căruţe, treceri de pietoni, gropi şi vaci. De altfel, mesajul a fost înţeles, iar companii precum Mercedes au zburat deja peste noi când a fost vorba de investiţii.

Între timp, noi, ceilalţi, care nu avem poliţia unei întregi ţări să ne deschidă calea, n-avem decât să rămânem prizonieri în România, cu 10-12 ore de condus pe 450 de kilometri între Cluj şi Bucureşti. Preşedintele zboară pe deasupra noastră, cam ca atunci când ne conduce.

Fost ministru al Transporturilor, Traian Băsescu este cel pe care astăzi trebuie să îl întrebăm, cu precădere: „Unde sunt banii noştri?”. Unde încape atâta incompetenţă încât nici până azi capitala şi Clujul nu sunt legate de patru benzi?

P.S. Dedicaţie specială pentru premierul Emil Boc, care, venit la Săvădisla să vorbească despre măreţele realizări în infrastructură, dădea fuga tot cu elicopterul.

De la „ţigancă împuţită” la Bercea Mondialu’

Voiam să scriu despre altele, dar ceva nu-mi dădea pace şi nu puteam abandona subiectul anterior, botezul Băsescu – Bercea. Nu mă consider deloc rasist, aşa că încerc de vreo două zile să-mi dau seama ce mă deranja de fapt în toată schema.

Până la urmă, care e diferenţa între “ţiganca împuţită” a domnului preşedinte Băsescu şi prezenţa fratelui său la botezul Renatei, fiica Formaţiei, fiica lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondialu’? Cum s-a ajuns de la scandaluri de discriminare etnică la botez şi cumetrie?

Explicaţia mea porneşte de la o convingere personală: n-am crezut niciodată că Traian Băsescu ar fi rasist de vreun fel sau că ar discrimina în funcţie de vârstă, sex, etnie sau religie. Realitatea e mult mai simplă: sunt convins că, precum mare parte a politicienilor români „ajunşi”, preşedintele discriminează în funcţie de bani.

Există, la nivelul clasei politice, un dispreţ profund pentru „amărăşteni”. Oamenii de rând sunt tâmpiţii ăia care „nu s-au descurcat”, n-au învârtit ce trebuie şi când trebuie, care poate or fi având principii şi pentru care contează când şi cu cine dau mâna. „Eu sunt mai deştept”, îşi spune politicianul care n-a luat şpagă, dar a rezolvat un contract pentru o firmă prietenă. Îşi aminteşte că şi el a pornit de jos, că a luptat mult şi a trebuit să tragă din greu ca să ajungă acolo unde e acuma. Adică sus, pe piscuri, de unde şi permite o flegmă democratică înspre alegători, o masă de oameni ideali pentru fraierit, fără de care, de altfel, nici afacerile lui n-ar exista.

Ţiganca virtuală din înjurătura lui Băsescu avea un singur atribut: era împuţită. Adică săracă, pentru că apa caldă costă. Bercea Mondialu’ şi clanul sunt bogaţi, deci utili, deci prieteni. Atât, asta e toată ecuaţia, asta e toată mintea politicianului român, care de mult ori e un bişniţar intrat în politichie ca într-un club select de ai cărui membri e bine să ţii aproape.

Atunci când ajută cu adevărat în cadrul vreunui proiect social sau ca să dea bine în faţa camerelor, politicienii o fac cu aerul boierului care aruncă o pită şi slugilor, să guste şi gura lor altceva decât mămăligă. Aşteaptă apoi pupat de mână şi recunoştinţă eternă pentru un gest simplu de omenie şi se miră când unii-alţii mai sesizează falsul. Au un talent: chiar şi când te ajută, te scuipă în faţă.

Două camere cu personalităţi multiple

Parlamentul României de la început de octombrie a trântit guvernul Boc prin moţiune de cenzură. Un guvern pe care l-au considerat incapabil să mai gestioneze situaţia economică a ţării; atât de incapabil încât merita să fie primul executiv demis prin moţiune din 1989 încoace (sigur, a mai fost şi o discuţie despre legea pensiilor şi privilegiile parlamentarilor, dar cine mai asculta?).

Parlamentul României a respins mai apoi miniştrii din niciodată-născutele guverne Croitoru şi Negoiţă, pentru că au considerat că oamenii din acele echipe nu erau capabili să guverneze eficient.

Nişte comisii din Parlamentul României au dat azi aviz favorabil membrilor unui nou guvern condus de Emil Boc. Deşi cu câteva săptămâni în urmă o parte dintre ei au fost respinşi, pe când făceau parte din alte „cabinete”, între timp se vede că le-au crescut nişte urme de competenţă. Culmea, tot ce s-a schimbat e că acum sunt conduşi de Emil Boc, adică taman omul respins şi dat jos din corcoduş pe motiv de nepotriveală cu ţara.

Un observator din afară ar putea rata o informaţie esenţială: că România a avut în tot acest timp acelaşi Parlament. Aceiaşi oameni au votat, conform aceloraşi convingeri, principii şi valori. Moţiunea de cenzură a fost startul campaniei electorale, gândită să imprime un avânt campaniei lui Mircea Geoană; victoria lui Traian Băsescu a făcut inutil întreg procesul, iar aşa-zisa „opoziţie” s-a ascuns repede în aşteptarea unor vremuri mai bine (îmi cer scuze pentru aparenta naivitate cu care, mai sus, scriam de motivele demiterii sau respingerii unor miniştri – e frumos să visezi uneori).

Iar noi, oamenii? După trei luni de circ, ne întoarcem în aceeaşi ţară cu buget de austeritate şi cu austeritate de competenţă, să strângem din dinţi ca înainte, până vin banii de la FMI ca să plătim salarii şi pensii, că nu ne permitem să investim.

Ţara miracolelor şi a oamenilor providenţiali

Una din cele mai constante calităţi ale societăţii româneşti din ultimii 20 de ani e lipsa soluţiilor. Problemele noastre nu se rezolvă după modele verificate, cu idei simple, prin rutina muncii, cu bună credinţă şi efort, ci prin miracole şi intervenţii ex machina.

E plin de lideri şi şefi în România, doar oameni care să obţină rezultate nu sunt. Pentru că ăştia ar fi slujbaşi publici, adică oameni care (da, trebuie lămurit înţelesul unor cuvinte de bază prea puţin folosite) să rezolve problemele mărunte, dar arzătoare, ale comunităţii. E plin de vizionari care promit 18 centuri ocolitoare, dar lipsesc cei care să fie capabili să exproprieze ordonat terenurile pentru cele aflate în construcţie deja. România are autostrăzi suspendate, pe hârtie, dar pe drumurile naţionale nu sunt benzi pentru ieşirea spre stânga fără să încurci traficul din spate. Facem planuri pentru tuneluri pe sub centrul Clujului şi vreo patru şosele de ocolire a centrului, dar nu suntem în stare să dăm glas Filarmonicii într-o casă a ei.

Nu ţine doar de bani. A rezolva astea ar însemna ca cineva din administraţie să facă tot felul de operaţiuni care put prea mult a muncă.

Ultimul miracol care li s-a propus românilor e parlamentul unicameral. O idee valabilă în sine, dar care n-are nicio legătură cu motivele invocate de Traian Băsescu. Electoratul însă, pornit deja împotriva parlamentarilor, aceşti „cei mai urâţi dintre politicieni”, se va bucura că îi poate „concedia”, aşa cum scrie la ziar. Vom mai spera cinci minute că odată cu un Parlament mai mic vom scăpa de corupţie şi cheltuieli inutile. Dar vorba unui domn bade: ăştia vor să împartă ciolanul la mai puţini…

Votul uninominal a fost tot o soluţie-miracol. Şi alegerea lui Traian Băsescu. Şi Emil Constantinescu. Miracolele ţin însă trei zile, iar în România nici ceasurile nu sunt prea precise.

 

Alegeri europarlamentare. LIVE!

Corespondenţii Aronet.ro vor transmite minut cu minut (bine, bine, oră cu oră, cu pauze de masă) desfăşurarea celui mai important scrutin al ultimilor ani. Azi decidem soarta României în Europa şi Poiana Blenchii! Mergeţi la vot! Cine nu votează, nu comentează (pe bloguri)!

Ora 23:59 Ultima estimare BEJ: 75% dintre clujeni au votat. Să nu îi bage în seamă pe ăştia cu alegerile lor. Democraţia a mai murit puţin, dar Elena Băsescu ne poate oferi noi zâmbeturi. Ultima estimare BEA (Biroul Electoral Aroneţ): 75% dintre clujenii care au mers în Făget nu s-au îmbătat suficient încât să nu o poată lua spre casă.

ora 23:00 Am votat să nu merg la ultimul chef TIFF, e lume faină în Insomnia şi prilej de vals în stradă. Proaspăt aleşii în Parlamentul European şi-au dat seama şi ei că, după ce dansează de bucurie, se pot culca câţiva ani: un an pe o ureche, un an pe cealaltă, ca să nu obosească dormind pentru ţară.

ora 22:33 Ion F., de 40 de ani, din Caraghiolţ, judeţul Vâlcea, se prezintă în stare de ebrietate la secţia de votare nr. 18 din localitate, pentru a-şi exprima opţiunile democratice. Cuprins de remuşcări pentru că a ratat închiderea urnelor şi nu şi-a făcut datoria de cetăţean, Ion F. o cere de nevastă pe şefa secţiei de votare.

ora 21:10 Primele rezultate de la exit-poll-uri încep să iasă odată cu primii spectatori care părăsesc proiecţia „Cenuşă şi sânge”.

ora 21:00 Voluntarele TIFF (servus, Ada!) mă invită să votez „Cenuşă şi sânge” pentru Premiul Publicului. Serios?!

ora 18:30 pe bune. Am votat la secţia electorală nr. acelaşi, ca de fiecare dată, unde e acelaşi şef de comisie care-l ştie pe tata şi pe care eu nu-l ştiu. Raportez că am votat ca de obicei, iar conversaţia cu el a fost stânjenitoare ca de obicei, că nu ştiu cine e.

ora 16:30 ALERTĂ. Biroul Electoral Judeţean Cluj a anunţat că secţiile de votare din judeţ se vor închide la ora 20:30, nu la ora 21, pentru ca membrii acestora să poată ajunge la „Cenuşă şi sânge”, închiderea oficială TIFF 2009 (ora 21, sala Auditorium, de unde o fost dată Filarmonica afară).

ora 14:20 Corespondenţii Aronet.ro în faţa calculatoarelor din întreaga lume încep să semnaleze la comentarii grave nereguli electorale. Scorul până acum la reclamaţii: Aroneţ 1, PSD 14.983.

ora 13:11. Încep să facă ochi roşii clujenii care au fost aseară la cheful TIFF, adică toţi. Estimările institutului INPAHAR arată că, după zeama de varză, prezenţa de vot se va dubla.

ora 12:20. Demonstrând că nu sunt îngrijorate de problema prezenţei la vot, autorităţile au instituit filtre de control dotate cu urne mobile la ieşirea spre Făget. Toţi clujenii surprinşi în trafic cu mici şi grătare sunt traşi pe dreapta pentru a vota.

ora 11:30. Al doilea alegător! Sandra Mărioara Apostolescu a votat pentru „Ploaia blestemată” la Premiul Publicului TIFF, trofeu acordat ieri filmului „Machan”

ora 11. Primul alegător de rând s-a prezentat la urne! Prezenţa la vot a săltat semnificativ, dar s-a culcat la loc.

ora 10. Emil Boc a votat pentru partid şi ţară la şcoala nr. 10 din Zorilor. Câteva minute mai târziu, Rareş Niculescu a votat pentru Europa la clubul Romantic.

 

monitorulpdl.ro

Ora 1 noaptea. S-au stins luminile la cinema, chef de chefuri n-am. În holul blocului, întuneric. Verific cutia poştală absolut din obişnuinţă – fac asta indiferent de oră, chiar dacă revin acasă a treia oară pe ziua respectivă. Înăuntru, disting prin întuneric sigla Monitorului de Cluj. Se distribuie gratuit? Îl deschid. Sunt două foi: „ediţie specială în cadrul campaniei de responsabilitate socială pentru stimularea prezenţei la vot„. What?!

Tot ce trebuie să ştii despre izolarea termică. Reclamă Rareş Niculescu. România votează în 7 iunie. 4 şcoli şi spitalul Clujana, reabilitate din fonduri UE, cu poză Apostu. Ştiri despre Consiliul Judeţean, Băsescu, vacanţe ieftine pentru tineri, Cristian Mungiu, programul Rabla, programul Prima Casă cu Boc în titlu.

Pe ultima pagină, advertorial: „De ce PD-L”? Chiar aşa. De ce aş vota un partid care îşi bate joc de presă?

Am ajuns cu ziarul în casă, mai trist decât la ieşirea din sala de cinema. Ce să mai scrii de asta? Ce să mai zici când, iară şi iară, jurnaliştii acceptă ca ziarele lor să moară cu spiritul ca să existe fizic? De fapt, care jurnalişti? Tot suplimentul e semnat de Mihai Popovici şi Lavinia Popa, oameni care nu apar în caseta de redacţie.

Noapte bună, Cluj. Mâine o luăm de la capăt.