Ţara miracolelor şi a oamenilor providenţiali

Una din cele mai constante calităţi ale societăţii româneşti din ultimii 20 de ani e lipsa soluţiilor. Problemele noastre nu se rezolvă după modele verificate, cu idei simple, prin rutina muncii, cu bună credinţă şi efort, ci prin miracole şi intervenţii ex machina.

E plin de lideri şi şefi în România, doar oameni care să obţină rezultate nu sunt. Pentru că ăştia ar fi slujbaşi publici, adică oameni care (da, trebuie lămurit înţelesul unor cuvinte de bază prea puţin folosite) să rezolve problemele mărunte, dar arzătoare, ale comunităţii. E plin de vizionari care promit 18 centuri ocolitoare, dar lipsesc cei care să fie capabili să exproprieze ordonat terenurile pentru cele aflate în construcţie deja. România are autostrăzi suspendate, pe hârtie, dar pe drumurile naţionale nu sunt benzi pentru ieşirea spre stânga fără să încurci traficul din spate. Facem planuri pentru tuneluri pe sub centrul Clujului şi vreo patru şosele de ocolire a centrului, dar nu suntem în stare să dăm glas Filarmonicii într-o casă a ei.

Nu ţine doar de bani. A rezolva astea ar însemna ca cineva din administraţie să facă tot felul de operaţiuni care put prea mult a muncă.

Ultimul miracol care li s-a propus românilor e parlamentul unicameral. O idee valabilă în sine, dar care n-are nicio legătură cu motivele invocate de Traian Băsescu. Electoratul însă, pornit deja împotriva parlamentarilor, aceşti „cei mai urâţi dintre politicieni”, se va bucura că îi poate „concedia”, aşa cum scrie la ziar. Vom mai spera cinci minute că odată cu un Parlament mai mic vom scăpa de corupţie şi cheltuieli inutile. Dar vorba unui domn bade: ăştia vor să împartă ciolanul la mai puţini…

Votul uninominal a fost tot o soluţie-miracol. Şi alegerea lui Traian Băsescu. Şi Emil Constantinescu. Miracolele ţin însă trei zile, iar în România nici ceasurile nu sunt prea precise.

 

Bă, ce-i cu mirosul ăsta de peşte?

Probabil nu vă vine să credeţi, dacă v-aţi uitat astăzi la televizor, dar începând de mâine NU va fi dezincriminat consumul de droguri uşoare şi nici prostituţia nu va deveni brusc legală. Furtuna a pornit de la un raport de comisie prezidenţială, care a identificat mai multe probleme sociale, printre care şi astea. Nu e nici proiect de lege, nici ordonanţă de urgenţă.

Reacţiile au fost însă atât de puternice (pe principiul „ura, avem de ce face scandal”), de parcă tocmai şi-a asumat Guvernul răspunderea pe cele două propuneri. Dimineaţă, în matinalul de la Alpha TV, doi redactor-şefi clujeni, Ilie Călian (Făclia) şi Paul Niculescu (Monitorul de Cluj) au avut o discuţie cel puţin aprinsă pe tema asta. Dacă ei au punctat lucruri care merită spuse (consumatorul de droguri poate fi tratat, nu pedepsit; seringile gratis n-au nicio legătură cu drogurile „uşoare”; ipocrizia de a declara legal consumul unor substanţe care nu se pot vinde legal).

Din păcate, multe din poveştile (pentru că „dezbateri” nu le pot zice) din timpul zilei nu s-au prea apropiat de esenţa problemei. De altfel, e chiar greu să iei o decizie atunci când nu ştii care e de fapt consumul real de droguri uşoare, care sunt alea, cât de multe fete practică o meserie veche şi, în România, murdară, câtă vreme 80% din români nu vor să locuiască alături de o persoană infectată cu HIV/SIDA.

Dar cred că raportul şi-a atins magistral scopul real şi a confiscat în totalitate agenda zilei. N-aş vrea să mai deraieze vreun tren ca să avem plăcerea de a vedea şi altceva la ştiri.

Sa-i uram succes cârmaciului iubit

31 decembrie, ora 22. Sau, în România, ora 0 a noului an. Profitând de diferenţa de fus orar, privesc, pentru prima dată după mulţi ani, programul de revelion al TVR. Măcar atât cât transmite TVR Internaţional, unicul post românesc pe care îl prinzi gratis în „diaspora”.

Momentul trecerii dintre ani, în viziunea TVR, a avut două calităţi: a fost o gafă tehnică de proporţii şi un prilej de pupincurism cum nici pe vremea lui Ceauşescu nu am văzut.

Continuă să citești Sa-i uram succes cârmaciului iubit

Vot uninominal. În sfârşit

Scriu acest text în timp ce Traian Băsescu (deci Traian Basescu, da?) o ia prin istorie pentru a anunţa organizarea unui referendum, simultan cu europarlamentarele. Trebuie să decidem dacă vrem „ca de la următoarele alegeri pentru Parlamentul României, toţi senatorii şi deputaţii să fie aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi”.

Partidele care vor ţipa acum sunt principalele responsabile pentru că s-a ajuns la situaţia asta. În România toţi vor uninominal, dar nu l-au promovat de ani întregi.

Partidele sunt responsabile pentru că nu există măcar o formaţiune care să impresioneze prin constanţă, profesionalism şi lipsă de scandaluri interne. Nici măcar una. Dar sunt câţiva politicieni care, de ani întregi, au dovedit că există şi oameni inteligenţi în politică. Acum, îi putem alege.

Profesioniştii aleşi uninominal vor avea o misiune grea. Ei se vor bate în Parlament cu becali, guşi şi funari, politicieni-vedetă aleşi pe bază de brand-awareness, dar zero ca valoare utilă pentru ţară.

Offtopic: Băsescule, dacă mai zici Ieuropei, ieuropeană şi ierupene vin şi dau cu cerneală albastră pe unde mai aveai şuviţă. Cât de greu poate fi?

Care-i diferenţa?

Cât de mare e diferenţa între preşedintele României, domnul Traian Băsescu, şi oricare dintre ţiganii bihoreni expulzaţi, zilele trecute, din Irlanda? Ştire Radio Cluj:

 

{xtypo_quote} Romii bihoreni expulzaţi din Irlanda au fost agresivi faţă de jurnaliştii care doreau să îi intervieveze cu privire la motivele repatrierii lor. Un ziarist a fost ameninţat, iar un altul deposedat de telefonul mobil. {/xtypo_quote}

Continuă să citești Care-i diferenţa?

Imnul României: Deşteaptă-te, presidency.ro

Am devenit oficial unul din nebunii ăia care scriu tot timpul la Cotroceni cu petiţii, dar măcar eu nu cer nici pensii mai mari şi nici nu reclam că vor vecinii să mă omoare (deşi moş Pavel probabil îşi doreşte asta).

Acum ceva timp scriam că site-ul preşedinţiei dă o variantă greşită a imnului României. Corectează dativul popular „să dăm dovezi la lume” şi mai şi zice că în mod normal se cântă primele 4 strofe, care de fapt sunt numerele 1,2,4 şi 11. Poate depinde dacă le „intonează” înainte sau după Golden Blitz.

E, azi mi-a răspuns Băsescu. Mă rog, de fapt un domn consilier Piscociu. Care a găsit formula ideală pentru a da un non-răspuns:

[box]Petitia nr. 16081

Domnule Andrei Aronet,

Va multumim pentru mesajul transmis Presedintelui României, domnul Traian Basescu. Imnul National al României este redat în Anexa nr. 2 a Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului national si folosirea sigiliilor cu stema României de catre autoritatile si institutiile publice, acesta fiind textul oficial.

Consilier de Stat

Gabriel-Cristian Piscociu [/box]

Acuma, răspunsul ăsta ar fi foarte bun, dacă n-ar fi conţinut fix informaţiile pe care le-am trimis eu, pentru că atunci când le-am explicat problema le-am dat link la legea care cuprinde versurile.

Adică eu le-am zis: versurile nu sunt ca în lege pe site la voi, iar ei au zis: versurile corecte sunt în lege. Şi mâlc despre site-ul lor.

OK, am revenit cu un mail, în vreo lună aştept şi un răspuns. Riscă să devină interesant deja. Măcar eu nu ameninţ că îmi dau foc în faţa statuii lui mihaiştefancorvine.

Totuşi, n-am putea, măcar la Imnul României, să fim nemţi ca precizie?

Băsescu of London

În Marea Britanie smulgerea telefonului unei persoane e pedepsită cu 4 – 12 luni de detenţie, a declarat astăzi subsecretarul de stat parlamentar în Ministerul britanic de Justiţie Catherine Ashton, citată de Mediafax.


Se ţine mult cont de persoana infractorului şi de împrejurări, implicaţiile rasiale sau recidiva se pedepsesc mai greu, gradul de violenţă contează mult.


Pentru cine întreabă cum s-ar pedepsi fapta dacă ar face asta prim-ministrul, tare nu îl văd pe Blair strigând la o jurnalistă "you nomadic darker skinned person, olfactory challenged".

Continuă să citești Băsescu of London

N-ar putea să se înscrie în PM?

Nu cred că înjuratul face prea bine la sănătatea omului, dar mişcările de trupe din Parlament îndeamnă la o sesiune de exorcizare printr-un exerciţiu neregulamentar de trimitere în zone tenebroase a unora dintre aleşi. 


Astăzi, deputatul Constantin Tudor, celebru la el pe scară pentru cât bine a făcut ţării, a trecut de la PC la PD, iar Cătălin Buhăianu şi-a dat demisia din PSD. E vorba, desigur, nu de o trădare a celor care i-au ales sau, Doamne fereşte, de vreo lipsă de răspundere. Nu, e doar libertatea conştiinţei unor eroi ai neamului care au avut o revelaţie privitoare la locul unde îşi pot întinde mai bine şoricul pe altarul de sacrificiu în serviciul ţării!

Continuă să citești N-ar putea să se înscrie în PM?

Vechituri din România 1: duel cu Băselu

A murit Ralu Filip, preşedintele CNA. Avea 48 de ani şi a făcut infarct, iar medicii nu au mai avut ce face.

 

Prins în centura de siguranţă sau aflat pe drumuri, am "ratat" o săptămână tare interesantă… Băsescu se luptă cu jurnaliştii, care se luptă între ei, atunci când nu se apucă să-şi facă bloguri.


Episodul 1 – Băsescu. Înţelegeţi, de-aia nu vreau eu să fiu politician. Dacă venea nu ştiu cine să mă filmeze de la distanţă de-un melc jumate în timp ce îmi fac cumpărăturile, ieşea mai rău.

Continuă să citești Vechituri din România 1: duel cu Băselu