Mi-am petrecut seara de duminică la „Gomorra„. Nu ştiu ce mi-a plăcut mai tare: filmul sau moacele chinuite ale celor din jur, care, spre deosebire de mine, se plictiseau de moarte. Când începi să faci poze ecranului de pe scaun şi să te joci un sfert de ceas cu setările manuale ale super-aparatului, e clar că ai prefera să se fi terminat filmul ieri. La ieşirea din sală, o replică mi-a atras atenţia: „Măcar dacă ar fi scaunele astea mai confortabile…”.
Şi aşa mi-am amintit de „Salvaţi cinema Republica”, de care voiam a scrie, o campanie iniţiată de organizatorii TIFF după ce numărul spectatorilor a scăzut de la 700 pe zi (acum cinci ani) la 70 pe zi, astăzi; sau la şapte pe zi, dacă ar fi să credem un redactor ZIUA de Cluj care dă alte cifre faţă de cele de la deschidere.
Cum salvăm cinema Republica? Pentru mine scaunele nu contează (am unul foarte confortabil la lucru, cel de acasă e perfect, iar hamacul de la livadă ideal, aşa că două ore în altă parte nu sunt mare chin). Problema e pe ecran. Ce filme vin la Republica? Şi, mai ales, când? Dacă un film apare în cinema la trei luni după premiera din State, îl voi fi văzut deja până vine la noi. Aţi auzit de generaţia Facebook? We don’t wait for content. Vrem totul acum. Dă-mi filmul imediat ce e gata şi o să-l văd la cinema, dacă scaunele sunt cât de cât decente. Nu la trei săptămâni după, nu la trei zile după.
La deschiderea TIFF, Apostu s-a lăudat ce bine va fi după ce Primăria preia sala. Chiar crede cineva că municipalitatea e soluţia? Se va bate Apostu cu şefii Odeon şi Cinema City pentru contracte de distribuţie? Vom avea şi conţinut sau ne gândim doar la mobilă şi preţul furajelor gen popcorn?
Din filmele pe care le-am văzut până acum la TIFF, la două am ajuns în fugă mare. E una din marile realizări TIFF. Într-o epocă în care nu mai aştept să prind ştirile la radio sau TV, ci le citesc şi văd online oricând vreau, am fugit la filme, mi-am făcut programul după caietul festivalului. Sunt unul dintr-o mie care au făcut la fel.
Cinema Republica va supravieţui, în primul rând, dacă va avea CE să arate. Apoi ne putem gândi la CUM.