Buletinul meteo care ne arată vremurile, nu vremea

De-a lungul timpului, buletinul meteo a fost printre cele mai chinuite rubrici TV. Le-au prezentat meteorologi, dar și Becali sau pipițe pentru care „front atmosferic” însemna să aibă sâni cu personalitate.

Rubrica asta mult încercată a reușit acum să iasă din zodia derizoriului: la Prima TV, vremea este prezentată de oameni fără adăpost.

Mie mi se pare genială campania asta. Cei care dorm în stradă sunt cei pentru care vremea e diferența dintre viață și moarte, nu o discuție despre accesoriile la modă. „Days of Hope” se cheamă campania, care vrea să ne atragă atenția asupra suferințelor îndurate chiar lângă noi, chiar în orașele noastre, de oameni pe care de multe ori vrem să nu-i vedem.

Și știți ce le lipsește? O locuință decentă!

Felicitări Saatchi & Saatchi pentru o idee de mare efect și sper ca vocea mea să fie una din milioane. Campania are loc în mai multe țări din Europa, începând cu România și Rusia.

Cum au ajuns supermarketurile noii haiduci ai capitalismului

Andri Popa nu mai trece prin Valea Seacă. Locul haiducilor care au grijă de săraci  a fost luat astăzi de marile lanţuri de magazine. Taman companiile care în restul lumii sunt văzute ca simboluri ale capitalismului şi economiei globalizate au ajuns, pentru români, mari instituţii sociale. Cel puţin, dacă le credem reclamele.

Urlă din televizor: „La Carrefour, de 10 ani luptăm pentru o viaţă mai bună”, „Flanco îţi dă TVA-ul înapoi!”. Sunt multe alte exemple. Ce vă spune asta?

Cazul Carrefour e clar: supermarketul nu are preţuri competitive pentru profitul lui, ci pentru creşterea nivelului de trai al românilor. Am căutat prin reclamele lor de-afară: „viaţă mai bună” am mai găsit. Dar nicăieri nu se „luptă” Carrefour ca în România. Ideea luptei apare în Franţa într-un singur context: într-o revoltă a sindicatelor angajaţilor.

Cât despre Flanco, să vedem: cât e TVA-ul? 24%. O reducere destul de mare ca să o promoveze cu surle şi trâmbiţe. Ei nu insistă însă pe cifră, ci pe alt mesaj: că românii îşi iau înapoi o taxă. Că nu dăm banii ăia la stat. Asta contează! – pentru că românii se simt furaţi, e mai profitabil să le spui că împreună păcăliţi sistemul, decât că le faci o reducere.

E profitabil, în România, să te poziţionezi împotriva statului. Şi săracii, aceia care întotdeauna au aşteptat haiducii la poartă, vor crede. Mai ştiţi când a crescut TVA-ul de la 19 la 24 de procente, iar supermarketurile au anunţat că în prima lună nu schimbă preţurile? Nu era un fior umanitar; pur şi simplu cataloagele de reclamă pe luna următoare erau gata tipărite şi ar fi fost prea dificil să mai fie schimbate la timp.

Haiducii, din păcate, nu au succes decât în societăţile în care oamenii se simt nedreptăţiţi. În ţările în care populaţia şi statul sunt, cu o vorbă dragă mie, la cuţite. Faptul că tocmai marile creaţii ale capitalismului au ajuns să fie haiduci şi apărători ai neamului mai îmi arată odată neputinţa acestui stat român.

Cu Alina Plugaru la Disneyland

plugaru-disneyland
Unii se apucă de colecţionat timbre, capace sau numere de înmatriculare. Eu cred că o să fac colecţie de reclame. Puse aiurea.


Pentru cine nu ştie la ce foloseşte Alina Plugaru, think Laura Andreşan. Prin urmare, într-un text despre ea, e oarecum firesc ca verbul a fi, în forma fiu, să devină reclamă la Disneyland, că doară cuvintele cheie "fiu, copii, fiică, excursie" sunt fireşti pentru o campanie de-asta. Ce nu pricep e de ce nu există şi filtre negative, ca atunci când căutaţi pe Google cuvinte cu minus în faţă. De exemplu, nu-mi afişa reclama pe pagini care conţin "porno". Şi cu asta am rezolva şi lamentările alea despre articolele publicate pentru trafic.

 

Reclame peste reclame

… sau mai rău, reclame peste textul pe care tocmai vreau să-l citesc online. Nici n-ar fi o tragedie, câtă vreme am butoane mari de la care să-l închid. Cea mai scoasă din iad invenţie e însă pagina intermediară pe care am văzut-o pe câteva site-uri româneşti: dau clic pe un link şi apare o pagină care conţine doar o reclamă şi textul "aceasta pagina va stationa pe ecran 10 secunde. daca nu doriti sa asteptati, apasati aici". Normal că nu vreau să aştept. De aia am dat clic prima dată.


Un sistem mult mai puţin enervant pentru mine e intellitextul – cuvinte-cheie din text devin pseudo-linkuri, iar dacă te duci cu mouse-ul pe ele, apare o reclamă mică lângă. Ce nu le prea iese e partea cu "intelli" din denumire.

 

Pe site-ul vechi CLUJEANUL (o, vremuri!), conjucţia "dar" (dintr-un text gen "nu-i place dar n-are ce face") devenea brusc substantiv şi reclamă la tichete cadou. Iar la un text cu un nefericit ucis de viteză, pe cuvântul viteză apărea o reclamă la Clicknet. Periculos de inteligent.