Andri Popa nu mai trece prin Valea Seacă. Locul haiducilor care au grijă de săraci a fost luat astăzi de marile lanţuri de magazine. Taman companiile care în restul lumii sunt văzute ca simboluri ale capitalismului şi economiei globalizate au ajuns, pentru români, mari instituţii sociale. Cel puţin, dacă le credem reclamele.
Urlă din televizor: „La Carrefour, de 10 ani luptăm pentru o viaţă mai bună”, „Flanco îţi dă TVA-ul înapoi!”. Sunt multe alte exemple. Ce vă spune asta?
Cazul Carrefour e clar: supermarketul nu are preţuri competitive pentru profitul lui, ci pentru creşterea nivelului de trai al românilor. Am căutat prin reclamele lor de-afară: „viaţă mai bună” am mai găsit. Dar nicăieri nu se „luptă” Carrefour ca în România. Ideea luptei apare în Franţa într-un singur context: într-o revoltă a sindicatelor angajaţilor.
Cât despre Flanco, să vedem: cât e TVA-ul? 24%. O reducere destul de mare ca să o promoveze cu surle şi trâmbiţe. Ei nu insistă însă pe cifră, ci pe alt mesaj: că românii îşi iau înapoi o taxă. Că nu dăm banii ăia la stat. Asta contează! – pentru că românii se simt furaţi, e mai profitabil să le spui că împreună păcăliţi sistemul, decât că le faci o reducere.
E profitabil, în România, să te poziţionezi împotriva statului. Şi săracii, aceia care întotdeauna au aşteptat haiducii la poartă, vor crede. Mai ştiţi când a crescut TVA-ul de la 19 la 24 de procente, iar supermarketurile au anunţat că în prima lună nu schimbă preţurile? Nu era un fior umanitar; pur şi simplu cataloagele de reclamă pe luna următoare erau gata tipărite şi ar fi fost prea dificil să mai fie schimbate la timp.
Haiducii, din păcate, nu au succes decât în societăţile în care oamenii se simt nedreptăţiţi. În ţările în care populaţia şi statul sunt, cu o vorbă dragă mie, la cuţite. Faptul că tocmai marile creaţii ale capitalismului au ajuns să fie haiduci şi apărători ai neamului mai îmi arată odată neputinţa acestui stat român.
