Un prieten m-a întrebat de ce se bâlbâie ştiriştii de la radio, în timp ce îi spuneam că pregătesc un nou grupaj cu mostre de măiestrie personală, cum ar fi momentul în care i-am trimis pe medici la "munte", în loc de "muncă".
Ideea lui era: ai foaia în faţă, româneşte vorbeşti, care-i problema?
Probleme pot fi o mulţime. Cel mai des, bâlbele apar când pe foaie sunt scrise prostii sau dacă vrei să schimbi ceva din mers. Asta nu se întâmplă însă la ştirile de ultimă oră; mi s-a întâmplat să ajung în emisie cu însemnări mâzgălite din mers şi să încropesc în direct ştirea de parcă aş fi citit-o. Dar atunci te concentrezi din instinct. Bâlbele apar când eşti cu mintea în altă parte sau dacă eşti foarte obosit.
Mie mi se întâmplă şi să cred, în timp ce citesc, că aş găsi o formulare mai fericită decât cea scrisă. Uneori funcţionează, alteori ajungi la jumătatea propoziţiei şi îţi dai seamă că nu mai ai cum face acordul.
O altă constatare: poţi spune orice prostie. Dacă o spui destul de convins, lumea te crede. Aici e şi pericolul, pentru că tentaţia de a nu reveni şi a nu corecta e mare, că doar înseamnă să recunoşti că ai greşit! Dar întotdeauna trebuie să rectifici dacă ai dat o informaţie incorectă – pentru că puţini ascultători mi-au zis că sunt deranjaţi de bâlbe, dar nimeni nu tolerează minciunile.