S-a inventat mașina cu detector de ler

În viața mea nu am avut detector de radar în mașină. Absolut întotdeauna, dacă era să fie un radar pe undeva, primeam un bliț de pe contrasens. E un sistem de parteneriat în trafic care bate orice aplicație de social driving de pe telefon, detectoarele de radar vechi sau noi și  celebrele stații CB/„citizen’s band”, pe care șoferii întreabă mai nou tiriștii dacă e vreun radar, iar polițiștii care stau la pândă răspund că nu e, să bage viteză liniștiți.

Prin urmare, excursia din weekend, când la bordul mașinii și-a făcut loc în premieră un detector de radar, a fost o premieră absolută. În urma ei, am o întrebare pentru toți ăștia de folosiți anti-radare în mod normal.

Cum funinjinea găinii le suportați?

Cârâie non-stop. Când nu cârâie, piuie. Sau cotcodăcește. Ar fi în stare să scoată sunete și dacă aș conduce printr-un lan de porumb, numai ca să nu se plictisească. Nu înțeleg de ce i-au zis „detector de radar”. Dacă voiau să-i găsească un nume mai bun decât „detector de diverse chestii care se întâmplă  să apară pe drumuri”, îi puteau zice pur și simplu „ținător treaz de șofer”. Măcar ăsta e un efect bun.

Una peste alta, habar n-am, după un drum Cluj-Oradea și retur, dacă aparatul e capabil să detecteze vreun radar. Dar, cu siguranță, mi-a numărat toate ușile automate de pe drum, toate intrările de magazin sătesc mai universal și probabil toate babele cu dinți metalici.

O chestie nu am înțeles-o totuși nici până în ziua de azi: de ce oare cârâia radarul de absolut fiecare dată când treceam prin dreptul unei biserici mai răsărite? Tot stau și cujet de trei zile și am ajuns la concluzia din titlu: singura explicație e că aparatul a fost sfințit în fabrică, iar de atunci detectează nu doar radarele, ci și lerul.

La primul concert cu Hrușcă, îl iau cu mine să piuie.

Noul Cod Rutier, dedicat domnului parlamentar-viteză

cu mulţumiri lui Levi pentru traduceri 😀
 

Acum ceva săptămâni, citeam la radio o ştire despre un parlaşmenar din Harghita, uitat fie-i numele că nu mi-l amintesc, prins în judeţul Cluj, în localitate, cu 130 de kilometri pe oră. Nici nu ştiu ce m-a enervat mai tare: că a refuzat să predea permisul, arătând legitimaţia de prost parlamentar, sau că a motivat că… se grăbea la o întâlnire cu electoratul.

Continuă să citești Noul Cod Rutier, dedicat domnului parlamentar-viteză