Întrebarea zilei

Traian Băsescu a promulgat azi legea votului uninominal. Care se va aplica inclusiv la preşedinţii de Consilii Judeţene, ceea ce înseamnă că la Cluj Marius Nicoară va dori să rămână unde e.

Prin urmare, fără niciun fel de update din culisele vreunui partid, situaţia arată aşa la Primărie: Emil Boc vs. Norica Nicolai. Altfel spus, unul care vrea să devină premier şi una care tremură de câţiva ani ca să ajungă la justiţie sau apărare se bat pentru un post pe care niciunul nu-l doreşte de fapt.

Anul ăsta electoral va fi foarte amuzant. Cu condiţia să-l privim mai cu relaxare.

Noi specii: blogoziarul şi struţocămila

Aveţi bloguri, aveţi ziare şi vă plictisiţi? Ofertă specială! Consilierul local Ciprian Păun (PNL, Cluj-Napoca – Gyor – Wien) a inventat „blogoziarul„.

Un loc unde autorul, pe lângă informaţie, să-şi prezinte şi părerile. Păi stai, ăsta nu-i blog, pur şi simplu? Dar e pe secţiuni: economie, politică, monden etc. Păi şi un blog nu poate avea categorii? Daaa, dar pot scrie şi alţii. Şi atunci, nu-i blog colectiv?

Oricum, un nume e doar un nume. Cum sunt convins că i se va sări omului în cap pe toate raţiunile posibile şi imposibile, eu aştept înainte să văd vreo două-trei articole de „blogoziar„, că sunt curios cu ce diferă de alea de blog. Sau de ziar.

Mi se pare mie, sau deja din 2 ianuarie adie un pic de vânticel de an electoral?

Zig zag politic

Cică PLD şi PD vor susţine moţiunea PSD. Decizia e definitivă şi irevocabilă. Prin asta se pricepe că e irevocabilă săptămâna asta, cel puţin. Prin urmare, deocamdată spunem „adio” guvernului Tăriceanu II.

În perioada imediat următoare căderii guvernului, Inspectoratele de Protecţia Consumatorului vor deveni din nou Oficii iar Lenuţa Şuteu va fi înlocuită de Mircea Avram, directorii de şcoli repuşi în funcţii după ce au fost demişi de Zlătior vor fi demişi din nou şi ţara va merge mai departe. Ca de obicei, în zig-zag, doar că noi nu facem zig-zag-ul lateral, ci faţă-spate.

Sondajele de opinie: mai încet, că îi doare capul

Mă tot gândesc de câteva zile să scriu despre ideea unui penelist pe nume Mihai Voicu (cine?) – să interzicem difuzarea sondajelor de opinie privind intenţiile de vot în campania electorală.Numai că nu-mi prea găsesc cuvintele, dincolo de faptul că e vorba de o tâmpenie cât casa. Cică sondajele influenţează negativ (deşi cred că „negativ” e o direcţie diferită pentru fiecare partid).

Ca prezentator de ştiri mă crucesc la aşa ceva. După căpşorul lor, ar trebui să anunţăm doar aşa: „candidatul X al partidului Cutare s-a dus în piaţa B pentru o întâlnire cu cetăţenii. Aceştia s-au declarat încântaţi de agenda propusă de candidatul X. La rândul său, acesta a promis că se va preocupa de problemele comunităţii”.

Să fim serioşi. Măcar sondajele de opinie cuprindeau informaţii relevante, mai ales dacă însoţeai ştirea de ceva de genul „institutul cutare este proprietatea lui X”, ca să fie clar cine dă cifrele. Aşa, vom avea o campanie foarte interesantă. Eu dau de pe-acuma TV-ul pe „mute”. Ce ziceţi, pierd mult?

De citit şi Ioana Avădani, pe tema asta.

Jocul de-a moţiunea

Începând de anul acesta, declar oficial 1 iunie drept Ziua Minţii Copiilor. Asta înseamnă că ăia micii pot în continuare să se bucure, că la ei e normal, iar noi putem să căpătăm crampe de atâta râs din cauza ălor mari, care nu vor nicicum să priceapă ce-i aia adult şi cum se poartă el de responsabil.


De exemplu, de 1 iunie or vrut unii să introducă o moţiune sub centură în Parlament. La adresa Guvernului. Din care făceau parte până de curând. Vorbim desigur de PD, care pare să fi uitat că a fost aliatul de mare nădejde al PNL, iar acuma strigă din rărunchi: "Guvernul Tăriceanu trebuie să plece". Sunt curios, când spunem de bătrâni că "dau în mintea copiilor", ne referim şi la amnezii? De ce n-au făcut o moţiune mai sinceră, gen "Guvernul PD trebuie să venim"?

Continuă să citești Jocul de-a moţiunea

Obsesia prezidenţială a legitimităţii

Domnul preşedinte Traian Băsescu nu pricepe cum de un partid de opoziţie a votat pentru învestirea unui guvern minoritar, de doctrină opusă, şi rămâne totuşi în opoziţie. Păi e un exerciţiu de democraţie, domnule preşedinte, cam ca atunci când un şef de stat ales pe listele unei Alianţe pune în fruntea SRI un (fost) membru PSD, adică un reprezentant al principalului duşman politic pe care l-a înfierat în campanie.

În plus, aflu cu uimire că Guvernul nou nu are legitimitate. Dar unde se naşte legitimitatea asta?

Continuă să citești Obsesia prezidenţială a legitimităţii