Discursul Regelui Mihai: un minut pentru demnitatea noastră

„Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne acopere viaţa”, a spus astăzi Regele Mihai. O singură replică dintr-un discurs perfect despre identitatea şi demnitatea românilor.

Un discurs perfect tocmai datorită omului care l-a rostit. Indiferent de părerile fiecăruia despre monarhie, Regele Mihai I este un simbol – şi probabil singurul om de la care asemenea replici mai au vreo valoare. Atunci când le-a spus Mihai I, vorbele despre ţară au avut altă greutate decât în campaniile electorale ale politicienilor români.

Astăzi, regele nu a făcut decât să ne arate în oglindă lucruri pe care le ştiam. A vorbit despre sacrificiile trecutului; dar a vorbit şi despre respectul datorat unor instituţii ale statului. Mulţi politicieni pot veni şi face promisiuni legate de infrastructură, dar numai regele poate da substanţă legăturii între aceasta şi forţa noastră de stat independent, cu atât mai mult un rege care a trăit vremuri în care această independenţă a fost ameninţată.

Parlamentarii români l-au aplaudat, deşi nu ştiu dacă au înţeles ceva. La încheierea discursului regelui, s-a auzit vocea lui Mircea Geoană, şi dintr-o dată mundanul a revenit în actualitate. Dar astăzi nu vreau să mă gândesc la cât de profund este sau nu omagiul adus Regelui Mihai, nu comentez calitatea comentatorilor care au transmis ceremonia, vreau doar să rămân cu impresia că, pentru un minut, am trăit într-o ţară normală.

Aşa cum mulţimea de zemflemişti s-a grăbit să observe, regele vorbeşte mai greu. Dar, cel puţin – spre deosebire de alţii -, gândeşte limpede şi moral.

[quote style=”boxed”]

  • A venit momentul ca, după 20 de ani, să avem un comportament public rupt de năravurile trecutului
  • Agăţarea de putere, disimularea şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti din 2011
  • Nu trebuie uitate pământurile care ne-au fost luate în urma împărţirii Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastra sau să rămână separaţi. În Europa de azi, pământurile nu se schimbă ca urmare a gâlcevilor politicienilor.
  • Jurământul meu a fost făcut şi rămâne valabil în faţa tuturor românilor.
  • Nu văd România de astăzi ca o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

[/quote]

[box type=”note” style=”rounded”]Citește aici discursul integral al Regelui.[/box]

Din nou: mulţumesc, UE!

Momentul în care n-am mai putut fi penalizaţi de Uniunea Europeană s-a văzut clar. Odată ce clauza de salvgardare a „expirat”, parlamentarii de noi aleşi au crezut că pot să-şi facă de cap. Şi-uite aşa a fost dezintegrată Agenţia Naţională de Integritate. A fost nevoie de un nou raport al Uniunii Europene despre România ca Băsescu să-şi scoată capul din pupa şi să îşi dea seama că nu e în regulă ce se întâmplă la el pe punte.

„Raportul constată că noua Lege ANI ‘submineaza grav procesul verificării, sancţionării şi confiscării bunurilor nejustificate’. Formularea Comisiei Europene mi se pare extrem de dură dar pe bună dreptate”, a spus Băsescu acum câteva minute.

Pe el, pot doar să-l felicit că a descoperit apa caldă. Pentru Uniunea Europeană – din nou, mulţumiri. Pentru că dacă nu trebuia să le supunem regulilor ei idioate care reglementează curbura castraveţilor, nu aveam nicio şansă ca ai noştri să facă, de capul lor, umbra de reformă care s-a făcut.

Sistemul de justiţie din România a fost ocolit, temeinic, de toate încercările de schimbare radicală. Nu mai cred nicio clipă, luând în calcul şi ultimele decizii ale Curţii Constituţionale, că se mai poate schimba ceva din interior. Cel puţin, nu fără mai multe şi mai dure atenţionări din afară. Prin urmare, din nou, să mulţumim Uniunii Europene, în simpla calitate de organism care poate pune presiune pe politicienii noştri aşa cum, din păcate, societatea civilă nu poate.

Contractul de politician

Scriam acum câteva luni că mi-ar plăcea ca alegătorul, în calitate de angajator, să stabilească un cadru de muncă şi un salariu al celor care lucrează pentru el, cum ar fi parlamentarii sau preşedintele României.

Altfel spus, nu doar „te votez”, ci îţi impun nişte condiţii – inclusiv câţi bani iei – iar tu candidezi dacă vrei şi eu aleg dintre cei dispuşi să lucreze în condiţiile alea. Asta apropo de parlamentarii care votează cu nesimţire sporuri la salariile personale, ceea ce niciun angajat normal nu poate face. Nu îmi place cum lucrează? Tot eu, angajatorul-alegător, trebuie să-l pot da afară (ideea e imposibilă pentru că inclusiv Constituţia interzice o chestie numită „mandat imperativ”, nu intru în detalii, dar patru ani sunt cam ţintuiţi în scaune aleşii).

Pe forumul Realitatea TV am găsit astăzi un aşa-zis „contract individual de senator / parlamentar / preşedinte”, trimis de user-ul eforie, care cam aşa ceva s-ar vrea: un contract între cel care candidează şi cel care alege. Ideea e, evident, inaplicabilă (pe lângă faptul că are senator sleş parlamentar în titlu), dar mi-a plăcut să văd că există. Chiar, oare în contractul parlamentarilor scrie că trebuie să lucreze opt ore pe zi?

Paraskevidekatriafobie

Mi-am început ziua de vineri, 13, aflând că parlamentarii români au cheltuit pe deplasări prin străinătate câteva milioane bune de euro, conform Institutului pentru Politici Publice.

 

Evaluările arată că o zi de delegaţie a unui
senator sau deputat echivalează cu trei salarii minime pe economie. Că parlamentarii sunt nişte scumpi ştiam, dar am aflat şi că sunt specialişti în Orice. Un jurist a participat, în Statele Unite, la o reuniune de
tehnologie aero-spaţială. A fost
însoţit de un membru al comisiei de agricultură din Senat, medic veterinar la
bază.

Continuă să citești Paraskevidekatriafobie

Noul Cod Rutier, dedicat domnului parlamentar-viteză

cu mulţumiri lui Levi pentru traduceri 😀
 

Acum ceva săptămâni, citeam la radio o ştire despre un parlaşmenar din Harghita, uitat fie-i numele că nu mi-l amintesc, prins în judeţul Cluj, în localitate, cu 130 de kilometri pe oră. Nici nu ştiu ce m-a enervat mai tare: că a refuzat să predea permisul, arătând legitimaţia de prost parlamentar, sau că a motivat că… se grăbea la o întâlnire cu electoratul.

Continuă să citești Noul Cod Rutier, dedicat domnului parlamentar-viteză

N-ar putea să se înscrie în PM?

Nu cred că înjuratul face prea bine la sănătatea omului, dar mişcările de trupe din Parlament îndeamnă la o sesiune de exorcizare printr-un exerciţiu neregulamentar de trimitere în zone tenebroase a unora dintre aleşi. 


Astăzi, deputatul Constantin Tudor, celebru la el pe scară pentru cât bine a făcut ţării, a trecut de la PC la PD, iar Cătălin Buhăianu şi-a dat demisia din PSD. E vorba, desigur, nu de o trădare a celor care i-au ales sau, Doamne fereşte, de vreo lipsă de răspundere. Nu, e doar libertatea conştiinţei unor eroi ai neamului care au avut o revelaţie privitoare la locul unde îşi pot întinde mai bine şoricul pe altarul de sacrificiu în serviciul ţării!

Continuă să citești N-ar putea să se înscrie în PM?

Jocul de-a moţiunea

Începând de anul acesta, declar oficial 1 iunie drept Ziua Minţii Copiilor. Asta înseamnă că ăia micii pot în continuare să se bucure, că la ei e normal, iar noi putem să căpătăm crampe de atâta râs din cauza ălor mari, care nu vor nicicum să priceapă ce-i aia adult şi cum se poartă el de responsabil.


De exemplu, de 1 iunie or vrut unii să introducă o moţiune sub centură în Parlament. La adresa Guvernului. Din care făceau parte până de curând. Vorbim desigur de PD, care pare să fi uitat că a fost aliatul de mare nădejde al PNL, iar acuma strigă din rărunchi: "Guvernul Tăriceanu trebuie să plece". Sunt curios, când spunem de bătrâni că "dau în mintea copiilor", ne referim şi la amnezii? De ce n-au făcut o moţiune mai sinceră, gen "Guvernul PD trebuie să venim"?

Continuă să citești Jocul de-a moţiunea

Primele efecte ale deciziei Parlamentului

Acum câteva zile, indignare colectivă: parlamentarii hotărâseră că dacă nu vin destui români la vot, vor decide ei ce se întâmplă mai departe, că ştiu ei mai bine. Aşa cum anticipam atunci, decizia menită să îl încurce pe preşedintele suspendat s-a dovedit a avea efecte contrare.

 

Parlamentul i-a oferit pe tavă lui Traian Băsescu o nouă porţiune a electoratului. Reacţiile pe care le-am văzut în ultimele două zile arată că o mulţime din cei indiferenţi, din cei care nu ar fi mers la vot, se vor duce doar din cauza indignării contra parlamentarilor. Şi mare parte din ei nu erau fani ai şefului statului.

 

Continuă să citești Primele efecte ale deciziei Parlamentului

haBEMus Nicu

Acest site a fost suspendat de Parlamentul României şi va demisiona în 5 minute. Sau în 48 de ore. Sau mă rog, cândva…

 

La finalul unei zile pline de agitaţie, daţi-mi voie să spun un singur lucru: a fost o zi obişnuită. Democraţia, ieri, nu a fost nici atacată, nici măcar nu a învins ea pe cineva, ci doar şi-a urmat cursul firesc. În România nu s-a petrecut ieri nimic care să nu fie prevăzut în Constituţie. Cine e câştigătorul în acest război strict politic mi se pare foarte puţin important, iar adevăratul meu regret este cel din postul anterior.

 

Să rezumăm câteva dintre punctele zilei de ieri, pe care le-am notat, pe parcurs, în mare dezordine:

Continuă să citești haBEMus Nicu