„Twitter dezvăluie un secret: jurnaliştii au opinii„, „Dacă eşti o fiinţă umană, nu trebuie să te arăţi ca atare online” – sunt două reacţii după ce Washington Post i-a cerut unui angajat să îşi şteargă contul personal de Twitter şi a emis noi reguli cu privire la ceea ce jurnaliştii pot publica online. Practic, conform noilor reguli WaPo, tot ceea ce un jurnalist publică online, chiar şi pe site-uri de socializare, se echivalează cu articolele cu semnătura acelei persoane, care apar în ziar.
Furtuna a pornit după ce Raju Narisetti, managing editor, a publicat pe contul de Twitter opinii cu privire la subiectele zilei (de exemplu: „Senatorul Byrd (91) în spital după ce a căzut pentru că ‘s-a ridicat prea repede’. Ce ziceţi ce vârstă de pensionare? Sau limite ale mandatului? Sau bun simţ?”). Conducerea Washington Post a considerat că, deşi editorul se adresa unei audienţe formate din vreo 90 de prieteni pe Twitter, publicarea acestui gen de constatări dăunează integrităţii editoriale a ziarului. Imediat, publicaţia a anunţat şi un nou set de reguli, prin care le interzice, practic, angajaţilor, să publice opinii pe internet, chiar şi în conturi private, pentru a nu afecta credibilitatea ziarului.
La Cluj, suntem la capătul opus al spectrului: jurnaliştii comentează la liber pe blogurile proprii, ba unii chiar recunosc că fac asta pentru a scrie ceea ce nu pot să dea în ziar. Au existat însă şi cazuri de posturi de blog care au dispărut – sau nu au fost niciodată scrise – pentru că jurnalistului în cauză i s-a interzis de către conducerea ziarului la care lucrează să le mai publice.
Argumente valabile au ambele tabere:
- Pro – libertate: jurnalistul are clar opinii, chiar dacă le ascundem sub preş. În mediul online, succesul şi audienţa înseamnă o legătură directă între jurnalist şi publicul lui, câştigă vocile puternice şi individuale; ziarul nu mai e unicul mijloc de transmitere a informaţiei.
- Pro – control: jurnalistul e jurnalist non-stop, nu se ridică de la birou şi devine altul; dacă acea persoană îşi face publice opiniile online, ziarul la care lucrează nu va mai fi perceput ca independent sau obiectiv; credibilitatea ziarului este cel mai de preţ bun al acestuia.
Unde e limita între cele două? De ce parte a baricadei vă aflaţi? Are dreptul conducerea unui ziar să controleze ceea ce scriu pe Facebook, pe Twitter sau pozele pe care le urc pe Hi5? Pot cititorii face diferenţa între persoana privată şi jurnalist?
Linkuri spre documentare: anunţul de pe un blog al WaPo, reacţia TechCrunch, textul complet al noilor reguli