Comentezi?! Cenzură la Washington Post

Twitter dezvăluie un secret: jurnaliştii au opinii„, „Dacă eşti o fiinţă umană, nu trebuie să te arăţi ca atare online” – sunt două reacţii după ce Washington Post i-a cerut unui angajat să îşi şteargă contul personal de Twitter şi a emis noi reguli cu privire la ceea ce jurnaliştii pot publica online. Practic, conform noilor reguli WaPo, tot ceea ce un jurnalist publică online, chiar şi pe site-uri de socializare, se echivalează cu articolele cu semnătura acelei persoane, care apar în ziar.

Furtuna a pornit după ce Raju Narisetti, managing editor, a publicat pe contul de Twitter opinii cu privire la subiectele zilei (de exemplu: „Senatorul Byrd (91) în spital după ce a căzut pentru că ‘s-a ridicat prea repede’. Ce ziceţi ce vârstă de pensionare? Sau limite ale mandatului? Sau bun simţ?”). Conducerea Washington Post a considerat că, deşi editorul se adresa unei audienţe formate din vreo 90 de prieteni pe Twitter, publicarea acestui gen de constatări dăunează integrităţii editoriale a ziarului. Imediat, publicaţia a anunţat şi un nou set de reguli, prin care le interzice, practic, angajaţilor, să publice opinii pe internet, chiar şi în conturi private, pentru a nu afecta credibilitatea ziarului.

La Cluj, suntem la capătul opus al spectrului: jurnaliştii comentează la liber pe blogurile proprii, ba unii chiar recunosc că fac asta pentru a scrie ceea ce nu pot să dea în ziar. Au existat însă şi cazuri de posturi de blog care au dispărut – sau nu au fost niciodată scrise – pentru că jurnalistului în cauză i s-a interzis de către conducerea ziarului la care lucrează să le mai publice.

Argumente valabile au ambele tabere:

  • Pro – libertate: jurnalistul are clar opinii, chiar dacă le ascundem sub preş. În mediul online, succesul şi audienţa înseamnă o legătură directă între jurnalist şi publicul lui, câştigă vocile puternice şi individuale; ziarul nu mai e unicul mijloc de transmitere a informaţiei.
  • Pro – control: jurnalistul e jurnalist non-stop, nu se ridică de la birou şi devine altul; dacă acea persoană îşi face publice opiniile online, ziarul la care lucrează nu va mai fi perceput ca independent sau obiectiv; credibilitatea ziarului este cel mai de preţ bun al acestuia.

Unde e limita între cele două? De ce parte a baricadei vă aflaţi? Are dreptul conducerea unui ziar să controleze ceea ce scriu pe Facebook, pe Twitter sau pozele pe care le urc pe Hi5? Pot cititorii face diferenţa între persoana privată şi jurnalist?

Linkuri spre documentare: anunţul de pe un blog al WaPo, reacţia TechCrunch, textul complet al noilor reguli

 

 

Cum vor evolua comentariile pe internet?

La început, pagini web statice. Apoi, forme primitive de feedback, urmate de sistemul pe care îl cunoaştem azi: comments, trackbacks, plus gravatars şi OpenID.

Internetul s-a născut non-liniar de la bun început, dar oamenii nu ştiau să îl folosească aşa, pentru că am fost cu toţii educaţi într-un alt stil de gândire, care curge (de la stânga la dreapta, de sus în jos – important e că întotdeauna există o Direcţie).

Au trecut ani până când oamenii au descoperit că internetul e mult mai mult decât „o colecţie de pagini” care pot fi parcurse oricum şi că non-liniar înseamnă experienţă îmbogăţită, fluxuri de informaţie simultane, informaţie şi meta-informaţie în paralel.

Ziarele sunt departe de a descoperi, încă, asta. Dar le putem dezvolta, după modelul adoptat deja de o parte a producătorilor de conţinut multimedia, pentru a transforma lectura unui ziar online într-un dialog permanent al autorilor şi cititorilor.

Până acum aţi citit introducerea. Pregătiţi-vă pentru un post lung despre interactivitate şi dezvoltarea comentariilor în ceva cu adevărat folositor, cu exemple.

Continuă să citești Cum vor evolua comentariile pe internet?

Dreptul la link

În ziua în care am citit că doi editori danezi au publicat un set de principii despre publicarea corectă a link-urilor în presa online, am văzut, din nou, ce mocirlă presupune asta în România, unde pentru mari specialişti în online a da un link înseamnă a pierde cititori (din moment ce ţin site-uri de televiziuni şi ziare centrale, sunt specialişti, nu?).

În România, new media are aceleaşi obiceiuri vechi. Cu mulţi ani în urmă, citeam în Dilema (regret că nu-mi amintesc autorul) despre prostul obicei de a cita informaţii din alte publicaţii cu formule gen „conform unui ziar central” sau „unei reviste culturale”. Autorul numea asta lipsă de trimitere bibliografică, apărută din dorinţa netoată de „a nu face reclamă”.

Uneori, mi se pare că în 2009 nu s-a schimbat nimic. Doar că pe online a cita înseamnă a da link, iar asta se întâmplă rar – iar un link dat corect la o informaţie preluată nu am văzut de mult (clarificare: către articol, nu prima pagină a site-ului, şi cu o descriere relevantă, nu „mai multe aici”).

Chiar pe când citeam ce reguli au propus danezii, Mihai a scris (cu linkuri) despre cum roboţeii cu faţă umană multiplică informaţia şi, practic, prin asta îşi bat joc de munca celor care o produc. El porneşte de la un exemplu concret de furt, cel cu care avem de-a face de vreo două zile încoace, dar principiile sunt aceleaşi.

Când ne vom schimba? Poate atunci când mai mulţi dintre lucrătorii noştri din online nu vor crede că Jakob Nielsen e un institut de sondare a opiniei publice sau că Avinash Kaushik e o gumă de mestecat cu aromă de curry.

P.S. Există câteva excepţii notabile la cele mai sus. Pentru mine a fost surprinzător să văd că oamenii care (aproape de) de fiecare dată au citat Clujeanul.ro cât se poate de corect au fost cei de la Libertatea. Iar când au fost probleme, s-au rezolvat foarte rapid.

New media – o privire din SUA

Abia peste 10 ani va fi online reclamă cât e azi în print, iar
ziarele locale nu vor avea resursele ca să facă jurnalism de
investigaţie adevărat, de genul celui care influenţează politica. În
schimb, o vor face bloggerii. Sunt câteva dintre ideile lui David
Vaina, research associate la Project for Excellence in Journalism.

 

Le-am aflat marţi, când am participat pentru prima dată la una
din sesiunile de chat organizate de U.S. Department of State, întâlniri
cu oameni consideraţi experţi în domeniul lor. David Vaina a fost
invitat să răspundă la întrebări despre "New Media versus Old Media".
Titlu clasic, dar idei care merită reţinute. David Vaina a vorbit pe
baza experienţei din SUA, dar cred că e uşor de văzut cum se aplică la
noi.

 

Pentru cei care nu sunt plictisiţi de o privire în viitor, selecţiile mele, în traducere liberă, sunt în articolul pe larg.

Continuă să citești New media – o privire din SUA

Kartago blochează turişti la Cluj, concurenţa blochează site-ul

La ora transmiterii acestei ştiri, pentru că şi jurnaliştii au limbajul lor de lemn, 130 de pasageri aşteaptă de 9 ore pe aeroportul internaţional Cluj-Napoca să plece în Tunisia printr-o excursie organizată de Kartago Tours.

Continuă să citești Kartago blochează turişti la Cluj, concurenţa blochează site-ul