Emil Boc se pricepe la căzături. Ce facem cu România?

La cald, după exilarea celui ce-a fost prim-ministru de la Cluj

În Răchiţele, satul părinţilor lui Emil Boc, sătenii au o glumă atunci când îi întrebi unde stă familia liderului PDL. Te trimit spre uliţa potrivită, dar îţi spun că familia Boc stă la casa unde este pe uşă un semn cu „atenţie, câine rău!”. Câte case de la ţară aţi văzut să aibă un asemenea semn? Bineînţeles, niciuna. Pe poarta părinţilor lui Emil Boc e un poster electoral portocaliu cu Emil Boc.

Câinii pot fi dresaţi, dacă procesul începe de timpuriu; iar faptul că Emil Boc a fost perceput ca răspunzând perfect la comenzile de la Cotroceni îi va dăuna mai mult decât faptul că tocmai ce-a devenit primul şef de guvern post-revoluţionar mazilit printr-o moţiune de cenzură. Ghinionul lui Boc de astăzi a fost că niciun partid aşa-zis de opoziţie nu mai putea găsi vreo scuză pentru a-l susţine, după evenimentele şi declaraţiile din ultimele zile. În mai puţin de 30 de minute de când scriu acest text, Traian Băsescu este aşteptat să facă o declaraţie de presă. Sunt convins că parlamentarii care au votat moţiunea vor fi acuzaţi că aruncă ţara în haos în plină criză.

Şi Traian Băsescu are ghinion: pentru că e în ultimele şase luni de mandat, nu poate dizolva Parlamentul. Altfel spus, e simplu: dacă nu reuşeşte numirea unui premier capabil să formeze Guvernul, vom fi în plin blocaj. Rămâne de căzut văzut dacă îşi va abandona căţelul de pluş, lăsându-l să devină vagabond. În locul lui, aş anunţa că noul Guvern trebuie format de Emil Boc. Ar fi în stilul încăpăţânării cotroceniste…

P.S. Emil Boc se descurcă foarte bine să-şi revină după ce trage câte o trântă. La nivel naţional, aşa a devenit cunoscut – plonjând pe lângă podea în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Tot PSD a fost de vină pentru căzătura lui Boc: Ecaterina Andronescu s-a plasat prea la dreapta, el a încercat să o ocolească şi s-a trezit cu vreo doi metri mai jos.

După publicitate, Emil Boc a continuat senin emisiunea, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Credeţi că şi-a pierdut harul?

Ce va vota PSD?

Săptămâna politică începe sub semnul celebrei, mult-discutatei, moţiuni de cenzură încă nedepuse de PSD. Prin urmare, era firesc să apară şi un sondaj, la cererea şi mai celebrului Centru pentru Apărarea Drepturilor Omului, Marketing şi Relaţii Publice. Nu ştiu cine sunt, dar sună ca Asociaţia pentru Justiţie, Spălat pe Dinţi şi Creşterea Ouălor de Struţ.

Continuă să citești Ce va vota PSD?

Cui prodest?

O regulă a oricărui roman poliţist, valabilă şi pe o scenă unde întâlnim un alt fel de criminali, cere să urmărim cine beneficiază de pe urma oricărui gest, ca modalitate de a-i lămuri cauzele şi a arunca lumină în culise. Prin urmare, cui foloseşte moţiunea PSD?

O doză de cinism sănătos spune că un partid nu va face nimic din ceea ce nu îi foloseşte, direct sau indirect, adică pentru un troc sau manevre ulterioare.

Deocamdată însă, conform tuturor sondajelor, PD şi Traian Băsescu sunt marii beneficiari ai moţiunii iniţiate de marii lor duşmani declaraţi. Fiindcă, spre deosebire de rezultatele şovăielnice din 2004, acum PD are 42% din opţiunile electoratului, în timp ce PSD stagnează la 17 procente (cifrele provin dintr-un sondaj IMAS realizat în august). Iar PNG este un beneficiar colateral, cu câteva procente în plus, dar cu posibilitatea de a juca rolul decidentului în caz de scor strâns, prin manevre tipice , până acum, conservatorilor.

Prin urmare, ce primeşte PSD la schimb, pentru a accepta o asemenea reducere a influenţei sale în Parlament? Cu siguranţă, o răsplată există. Fie pentru că Geoană ia în calcul o variantă fără alegeri anticipate – caz în care aceste calcule nu mai intră în discuţie  – fie că PSD se bazează pe o alianţă aparent improbabilă cu partidul prezidenţial.

În ambele variante însă, ori suntem tot mai aproape de o „monstruoasă coaliţie” cu conţinut variabil, ori Geoană are doar rolul de a-i ridica la fileu mingea lui Băsescu, pentru ca PD să aibă peste 50% la final de campanie electorală. Să nu uităm însă că, în ciuda poreclei, preşedintele PSD ştie foarte bine că asemenea servicii se plătesc, deşi uneori recompensele nu se împart cu colegii de partid – ceea ce le-ar putea explica gradul de supărare.

Jocul de-a moţiunea

Începând de anul acesta, declar oficial 1 iunie drept Ziua Minţii Copiilor. Asta înseamnă că ăia micii pot în continuare să se bucure, că la ei e normal, iar noi putem să căpătăm crampe de atâta râs din cauza ălor mari, care nu vor nicicum să priceapă ce-i aia adult şi cum se poartă el de responsabil.


De exemplu, de 1 iunie or vrut unii să introducă o moţiune sub centură în Parlament. La adresa Guvernului. Din care făceau parte până de curând. Vorbim desigur de PD, care pare să fi uitat că a fost aliatul de mare nădejde al PNL, iar acuma strigă din rărunchi: "Guvernul Tăriceanu trebuie să plece". Sunt curios, când spunem de bătrâni că "dau în mintea copiilor", ne referim şi la amnezii? De ce n-au făcut o moţiune mai sinceră, gen "Guvernul PD trebuie să venim"?

Continuă să citești Jocul de-a moţiunea