Unde se retrage Iliescu?

O poză cu Iliescu trona pe monitor, în faţa noastră. Oare numai mie mi se pare că celebrul zâmbet e sfidător, nu prietenos? Nu contează. Atunci eram editor la ZIUA de Cluj; împreună cu cine mai era prin redacţie la ora aia, încercam să alegem un titlu pentru deschiderea de pe prima pagină.

„Jos Iliescu”, zice Rareş. În jur, mai multe perechi de sprâncene se ridică a neîncredere. Acelaşi Rareş: „Haideţi, mă, să scriem «Jos Iliescu!». Vă daţi seama, poate e ultima dată când mai avem şansa să scriem expresia asta…”.

Nu mai ştiu exact anul şi nici prilejul acelei deschideri de ziar cu Ion Iliescu. Nici care a fost titlul ce a apărut până la urmă în ziar. Dar mă întreb de câte ori s-o fi repetat acea scenă, prin redacţii, prin grupuleţele de partid, prin şedinţele de strategie.

De câte ori nu s-a crezut că o mişcare sau alta va fi „cântecul de lebădă” a lui Ion Iliescu, că tovarăşul chiar s-a retras, că nu mai este un personaj cu influenţă reală sau că a devenit bunicuţa ţinută de partid în geam, ca să vină poştaşul cu pensia? Nu ştiu rezultatul, dar numărătoarea ne-ar spune de câte ori a fost subestimat fostul şef de stat.

Sunt curios: acum că şi-a anunţat retragerea din funcţiile pe care le deţine în PSD, mai crede cineva că Iliescu chiar dispare? Urmează pentru PSD un congres în care până şi modul de a vota e disputat. Iar eu nu mi-l imaginez pe tov. Iliescu urmărind totul de acasă, în papuci de casă, în timp ce doamna Nina îi aduce ceiucul… Ba dimpotrivă, cred că mulţi pesedişti sunt foarte atenţi să afle unde se va retrage Iliescu. Nu de alta, dar să-l aştepte acolo.

Minciuna finală. Să le fie moţiunea uşoară

Întrerupem seria de transmisiuni din presă pentru un reportaj întârziat din politică. De fapt, postul ăsta e o răzgândire. Am scris deja de trei ori despre o moţiune de cenzură născută moartă, din cauză că mulţimea oamenilor politici şi cea a oamenilor de caracter au foarte puţine în comun.

PSD aproape că a reuşit să pară un partid de opoziţie. A anunţat moţiunea din august, ceea ce a asigurat două luni de dezbateri încinse şi reflectoare pe social-democraţi. A fost timp de declaraţii tăioase şi abordarea unei atitudini de opoziţie, o strategie bună la alegerile următoare.

Finalul a fost pe măsură de jalnic. Dar nu pentru că moţiunea a căzut, nu din cauza trădării transparente care a avut loc în rândurile social-democraţilor.

Continuă să citești Minciuna finală. Să le fie moţiunea uşoară

O tradiţie: jos Iliescu!

{xtypo_quote}prim-ministrul Petre Roman a aprobat masurile propuse de Ministerul de Interne privind eliberarea zonei in dimineata zilei de 13 iunie 1990{/xtypo_quote}

Ion Iliescu

Fostul preşedinte al României post-comuniste, Ion Iliescu, iese foarte şifonat din rechizitoriul întocmit de procurori pe tema mineriadei. Încearcă acum, pe toată căile şi prin orice fel de retorică, să ne convingă că este nu doar nevinovat, ci că ar fi acţionat tocmai pentru păstrarea statului de drept în faţa unor forţe violente, care uzurpau ordinea publică.

Continuă să citești O tradiţie: jos Iliescu!