Zilele astea am descoperit atât de multe povești faine despre un subiect controversat – cum să predăm limba română copiilor pentru care maghiara e limbă maternă – încât am zis că sigur e un semn și trebuie să vă arăt și vouă. Două sunt serioase, dar păstrez cireașa de pe tort, haioasă, la final.
Întâi, așadar, partea serioasă. Să lămurim niște termeni: când spun copii români, mă refer la cei care au româna ca limbă maternă și o folosesc acasă („limba română e patria lor”). Evident, și copiii din secuime sunt români în buletin, dar care se formează în primii ani de viață vorbind maghiară. Apoi dau de profesori care le explică universul din Humulești și se blochează.
Primul articol: O profesoară care a predat română în secuime explică foarte clar de ce manualele folosite cu copiii români nu funcționează în cazul copiilor din secuime. Pornește de la cazul (celebru?) al băiatului care, la bacalaureat, a fost întrebat cum îl cheamă și a zis „13!”. Limba română trebuie predată ca instrument de comunicare pentru cei care nu o vorbesc acasă – e o idee logică, dar politicienii noștri nu își pot asuma asta. Ar însemna să recunoască o stare de fapt: pentru unii români, româna nu e limbă maternă.
Soluția profesoarei e simplă: conversația, predarea limbii română ca a doua limbă! Actualele manuale încearcă să le explice unor copii care au vorbit doar maghiară toată viața ce înseamnă „prichiciul vetrei cel humuit” al lui Creangă. Credeți-mă, am avut de tradus azi în engleză un titlu de eveniment românesc numit „Salut, bădie Mihai!” [Eminescu]. Vă urez succes dacă vreodată trebuie să faceți așa ceva.
[quote style=”bigquote grey”]Pentru a înţelege cu adevărat, ar trebui să avem atâta empatie încât să ne punem în pielea unui copil de clasa I /a II-a care frecventează cursurile unei şcoli cu predare în limba maghiară, limba sa maternă: limba pe care a auzit-o de la naştere, în care a fost mângâiat şi mustrat de părinţi, limba pe care o vorbeşte pe stradă, la cumpărături, la joacă…[/quote]
Textul integral este pe Adevărul.
Al doilea articol (care e cronologic primul): Autorul e un englez stabilit în Miercurea Ciuc, blogger pe care îl voi urmări de acum, profesor de limbi străine. Subiectul e familial pentru el (cu „l”), fiindcă fiica lui învață acolo:
[quote style=”bigquote grey”]Am şi uitat de câte ori am surprins-o plângând ca nu înţelege ce i se cere, fiecare pagină citită de roman îi ia ore şi se învinovăţeşte că nu poate să facă ceea ce *n-ar trebui să se aştepte de la ea*. Şi este printre cei mai buni din clasă, e motivată, îi umblă mintea şi se descurcă bine la română, *în ciuda* sistemului. Sunt extrem de mândru de ea şi de abilităţile ei lingvistice, dar uneori mi se rupe inima să o văd.[/quote]
Faceți-vă timp și citiți articolele astea. Sunt genul de texte la care simți că ți se destupă mintea. Concluzia mea: nu doar copiii de etnie maghiară ar trebui să învețe așa româna, ci toți ceilalți. Degeaba îmi fac analiză literară cu aceleași 3-4 clișee la „Luceafărul”, dacă ies din școală scriind „să fi”, „nai m-ai văzut asha kva” și nu au deprinderea de a parcurge texte mai complexe.
Mulțumesc pentru răbdare. V-am promis ceva haios, nu? Iată-le: lecții de limba română pentru secui, format video. Eu am descoperit vreo 8. Mai jos episodul 1… de acolo vă descurcați! Preferatul meu e episodul doi 😀
Cel mai mare cinematograf român în viaţă, domnul Florin Piersic (74), şi-a anunţat intenţia de a studia psihologia la Iaşi.