Comentarii pe care nu le voi publica niciodată

Vă dau trei exemple de vărsare de ură care nu-şi au rostul pe blogul ăsta, pentru că nu mă interesează frustrări de felul lor. Şi eu sunt critic, spun răspicat lucrurile care nu îmi plac, dar atacurile născute din supărări personale ar trebui să rămână private, iar informaţiile de alcov nu îşi au, din punctul meu de vedere, locul aici.

Click pe imagine ca să puteţi citi – am cenzurat, evident, numele celor despre care se face vorbire şi revărsare de otravă.

Un gen de comentariu pe care m-am gândit mult dacă să îl las sus sau nu este genul ăsta – dar acolo am considerat că, din moment ce se face vorbire de o persoană publică într-o funcţie publică, situaţia e un pic diferită. Chiar şi aşa, nu mi se pare modul cel mai bun de a invita la dialog.

Ce nu pricep, însă: dacă ăştia care scriu ca în cele trei comentarii de mai sus au probleme cu diverşi oameni… de ce nu le spun lor asta, în faţă? A, probabil că dacă ar avea the required balls să facă asta, nu ar lăsa comentarii anonime pe un blog. Nu?

 

 

Lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu bani

{xtypo_code}ba asta de ai scris articolu , zi drept, ai vrea sa te muti din garsoniera lu ***** confort 3 in casa aia? te rog nu iti mai varsa frustrarile aici.{/xtypo_code}

{xtypo_code}bai besiti de ziaristi criticativa hurubele voastre nu casele oamenilor( care au macar o casa si sunt proprietari)nu in locuinte sociale ca voi{/xtypo_code}

{xtypo_code}Ma distrusilor ma da nu va mai luati de casele oamenilor ,va e ciuda ca voi locuiti intro amarata de garsoniera sau ce????{/xtypo_code}

{xtypo_code}asta e casa urata? te pomenesti ca „jurnalistul” care a copt articolul asta locuieste in vreun palat? :)){/xtypo_code}

… câteva comentarii pe care le-am citit în ultima vreme pe Clujeanul.ro la articolele din „Insectarul arhitecturii clujene”. Texte care, de altfel, nu pretind altceva decât că fac mişto de nişte case fie de prost-gust, fie lipsite de orice idee.

Ce înţelegem din aceste reacţii? Că dacă ai bani, ai voie să faci orice. Ăla care stă într-o garsonieră n-are ce comenta despre palatul cu turnuleţe pe care îl vede pe stradă; frate, dacă vrei drept la opinie, întâi fă şi tu un monstruleţ cu creneluri medievale şi dup-aia hai şi comentează. Euroiul îţi dă drepturi!

Nu contează cât îs de minunate casele prezentate de Clujeanul; mai revelator e să vezi ce bine funcţionează cenzura dreptului la opinie în funcţie de grosimea portofelului. Şi a obrazului.

Hai (scuze, domnule Exarhu!) că închei tirada zilei cu vorbele altei cititoare:

{xtypo_code}daca pare scumpa, e musai sa fie si de bun gust ? daca nu-ti permiti financiar ceva, inseamna ca nu trebuie sa-ti permiti nici macar o parere, domnule „nimeni altu” ? {/xtypo_code}

Cum vor evolua comentariile pe internet?

La început, pagini web statice. Apoi, forme primitive de feedback, urmate de sistemul pe care îl cunoaştem azi: comments, trackbacks, plus gravatars şi OpenID.

Internetul s-a născut non-liniar de la bun început, dar oamenii nu ştiau să îl folosească aşa, pentru că am fost cu toţii educaţi într-un alt stil de gândire, care curge (de la stânga la dreapta, de sus în jos – important e că întotdeauna există o Direcţie).

Au trecut ani până când oamenii au descoperit că internetul e mult mai mult decât „o colecţie de pagini” care pot fi parcurse oricum şi că non-liniar înseamnă experienţă îmbogăţită, fluxuri de informaţie simultane, informaţie şi meta-informaţie în paralel.

Ziarele sunt departe de a descoperi, încă, asta. Dar le putem dezvolta, după modelul adoptat deja de o parte a producătorilor de conţinut multimedia, pentru a transforma lectura unui ziar online într-un dialog permanent al autorilor şi cititorilor.

Până acum aţi citit introducerea. Pregătiţi-vă pentru un post lung despre interactivitate şi dezvoltarea comentariilor în ceva cu adevărat folositor, cu exemple.

Continuă să citești Cum vor evolua comentariile pe internet?