Vă dau trei exemple de vărsare de ură care nu-şi au rostul pe blogul ăsta, pentru că nu mă interesează frustrări de felul lor. Şi eu sunt critic, spun răspicat lucrurile care nu îmi plac, dar atacurile născute din supărări personale ar trebui să rămână private, iar informaţiile de alcov nu îşi au, din punctul meu de vedere, locul aici.
Click pe imagine ca să puteţi citi – am cenzurat, evident, numele celor despre care se face vorbire şi revărsare de otravă.
Un gen de comentariu pe care m-am gândit mult dacă să îl las sus sau nu este genul ăsta – dar acolo am considerat că, din moment ce se face vorbire de o persoană publică într-o funcţie publică, situaţia e un pic diferită. Chiar şi aşa, nu mi se pare modul cel mai bun de a invita la dialog.
Ce nu pricep, însă: dacă ăştia care scriu ca în cele trei comentarii de mai sus au probleme cu diverşi oameni… de ce nu le spun lor asta, în faţă? A, probabil că dacă ar avea the required balls să facă asta, nu ar lăsa comentarii anonime pe un blog. Nu?