Câştigă invitaţii (şi voie bună) la două evenimente Comedy Cluj

usturoi

Doooaaaaamnelor şi domnilor, pentru că weekendul se apropie de început şi Comedy Cluj de sfârşit, m-am gândit să vă invit la nişte filme bune.

De la început, aşadar: azi, joi ora 21:30, la Casa TIFF, e proiecţia filmului Ruby Sparks şi o întâlnire la care veţi râde şi mai bine. Ruby Sparks e o peliculă despre chinurile facerii, cel puţin dacă eşti scriitor şi facerea îţi iese prea bine: Ruby Sparks e o fată care, din paginile cărţii scrise de un tânăr autor, prinde viaţă cu adevărat. Adică el se trezeşte cu ea în casă. O poveste adevărată şi imposibilă.

După film, aveţi ocazia să întâlniţi o creaţie care se tot străduieşte să se nască: celebrul film Usturoi, marca Groparu, va fi prezentat (deocamdată, în formă de trailer). Iar apoi, omul din a cărui imaginaţie a prins viaţă Usturoi a primit bilet de voie de la soacră, nevastă şi copil – nu neapărat în această ordine – să vă răspundă la întrebări despre acest film, pe care ne dorim să îl vedem odată şi odată în cinematografe, dacă se poate în timpul vieţii. Baftă, Radu!

Cei care îl susţin pe Groparu pot câştiga din partea mea câte o invitaţie de două persoane la filmele de mai jos, două evenimente de gală la Comedy Cluj:

1.
Vineri, 18 oct, ora 19, cinema Victoria – filmul Am o slujbă naşpa rău, proiecţie specială în prezenţa actriţei Oana Pellea. Un film care a mai fost şi pe la TIFF, dar care vă oferă ocazia să descoperiţi ce se întâmplă dacă o femeie găteşte 😀

2.
Sâmbătă, 19 oct, ora 19, cinema Republica – gala de închidere Comedy Cluj & cine-concert Chaplin Project. Un eveniment la care cu greu veţi putea ajunge fără invitaţii, aşa că profitaţi!

Ce trebuie să faceţi ca să câştigaţi invitaţii?

Daţi un like paginii de Facebook a Filmului Usturoi by Groparu şi fie lăsaţi un comentariu (semnat cu numele sau link de profil, să vă găsesc) fie îmi trimiteţi pe Facebook un mesaj. Prin tragere la sorţi dintre fanii USTUROI, voi oferi cele două invitaţii de două persoane. Anunţăm rezultatele mâine dimineaţă.

UPDATE: Cu scuze pt intarziere, ca am apucat doar sa contactez castigatorul, nu si sa scriu aici treaba asta, il felicit pe Marian, al carui numar 2 a iesit in random.org. Una din zilele astea o sa invat si eu sa filmez ecranul :))

„Quartet”, un film răsunător. Îl vedeți la Comedy Cluj

quartet

Comedy Cluj are în program o mulțime de filme pe care vă recomand să le vedeți cât de repede (sunt excelente și 80% din ele nu le veți regăsi în cinematografe).

M-am gândit la cuvântul care ar uni filmele care mi-au plăcut cel mai mult anul ăsta și cuvântul de bază e „uman”. Pentru că spun într-un mod foarte frumos povești de viață, pentru că nu au personaje-clișeu, rele sau bune, ci doar niște oameni care comportă natural și ne conduc prin povestea lor fără a avea o clipă senzația de artificial. Povestea lui Gandolfini din „Enough said”, farmecul ușor desuet al unui „Huck Finn” vorbit în germană – încercați să ajungeți.

Cea mai mare recomandare a mea se cheamă „Quartet”. Un grup de artiști din lumea muzicii, ieșiți la pensie, locuiesc într-un azil („retirement home”) care are probleme financiare. Se hotărăsc ei să strângă fonduri printr-un concert, ca să asigure finanțarea azilului, iar la munca de organizare se adaugă, firește, povestea unei povești de dragoste. O regăsire pe parcursul căreia te trezești că le ții pumnii protagoniștilor!

Ce e cu adevărat remarcabil la acest film e că e un omagiu real, nu doar imaginar, adus unor foști mari artiști britanici. Bunicii pe care îi vedeți în film nu sunt doar actori; unii sunt chiar foști cântăreți de operă sau de teatru retrași din activitate. Stați la genericul de final!

Coloana sonoră, pentru iubitorii muzicii clasice, e senzațională, iar piesele sunt foarte bine alese și nu îi vor plictisi nici pe cei care nu prea merg la Toamna Muzicală.

BONUS: Pentru fanii Harry Potter, ca mine, filmul e de neratat. Joacă Michael Gambon (Dumbledore) și Maggie Smith (McGonnagal).

În program: 19 octombrie, ora 19, cinema Victoria.

Experiența franceză de la Comedy Cluj

Două dintre ideile dragi mie (că sunt mai mult decât instituții), Comedy Cluj și Institutul Francez, se asigură din nou că, dacă nu mergem noi la Paris, vine Parisul la noi.

În 19 octombrie, ora 19, la Republica, îl vom întâlni pe Serge Bromberg, regizor, producător şi fondator al casei de producţie Lobster (specializată în restaurarea filmelor vechi, inclusiv cele ale lui Melies de le-am văzut la TIFF). Spectacolul lui se cheamă „Retour de flamme” – îi spun spectacol, nu doar proiecție, pentru că el va acompania filmele mute la pian şi va prezenta fiecare peliculă, promit organizatorii, într-un mod glumeţ şi pasionant. Rețeta lor sună ideal: vise, zâmbete şi magie în acest tur al lumii şi al unui secol de cinema.

Tot de la Comedy Cluj, trei recomandări de filme  cu tentă de Paris:

  • Vârsta rațiunii, o comedie romantică despre o femeie de afaceri de succes ale cărei vise din copilărie revin în cel mai neașteptat mod;
  • Iubire persană, în care un violinst care așteaptă moartea pentru că vioara i-a fost distrusă își amintește de ce iubește viața;
  • Izvorul Femeilor (da, cel în regia lui Radu Mihăileanu)

Bonus pentru iubitorii filmelor de animație: O pisică la Paris și Un monstru la Paris. Eu, care am motan de atâta timp, mă întreb de nu o fi vorba de același film 😀

Isteria, lecția de comedie

E greu să faci un film despre cum s-au inventat vibratoarele, să fii haios și în același timp să nu fii vulgar. „Isteria” reușește asta foarte bine. E un film care prinde la public – aseară a fost coadă la bilete la Victoria, sala a fost plină și lumea venită mai târziu a avut surpriza de a-și lua bilet la altă proiecție. Iar reacția sălii mă face să îi dau șanse maxime la premiul publicului de anul ăsta, în cadrul Comedy Cluj.

Filmul ăsta spune de fapt o poveste de dragoste, dar nu una care sufocă – și nu vă așteptați la sirop, ci la poante și ritm alert. Dacă ceva ce lipsește, e vorba de momentele de „timpi morți” și scenele de umplutură pe care le simt de multe ori în alte filme. „Isteria” e o comedie, așa că 90% din timpul petrecut în fața ecranului vei râde sau, ca în cazul nostru, vei râde de râsul isteric al unuia de pe rândul din față.

Băieți, vă recomand acest film dacă:

  • Credeți că Vacanța Mare nu mai au umor;
  • Credeți că Trăzniți în NATO și alte emisiuni de caterincă nu au avut umor niciodată;
  • Bonus: vă place Anglia victoriană și atmosfera british în general.
Fetelor, am un singur mesaj:
  • Să te simți bine, să te relaxezi și să nu te iei întotdeauna prea în serios – să te joci așa cum s-au jucat realizatorii acestui film cu subiecte serioase – înseamnă să fii puternică. E foarte mult un film despre drepturile femeilor – știți voi, alea care la 1880 nu existau!
Pont: genericul de final cuprinde istoria vibratoarelor din 1880 până azi.

Mai puteți vedea „Isteria” cam așa:

  • Cinema Republica
    MIERCURI – 17 octombrie 2012, ora: 22:30
  • Cinema Victoria
    JOI – 18 octombrie 2012, ora: 19:00

Ce să fie? Comedie!

Nu știu dacă ați observat vreodată că maxim îmi place să râd. Ce-i drept, nu prea zâmbesc în public, unde de obicei sunt sobru și reținut. A, și îmi place sarcasmul.

Știu, din ipostaza omului care zâmbește mai tot timpul, cât de multe se pot ascunde după un zâmbet. Îngrijorări, povești, stres? Zâmbim și trecem peste. Mai e și dramă în spatele comediei, dar să nu dramatizăm noi!

De dramatizări se ocupă oamenii ale căror creații le vom vedea la Comedy Cluj – festivalul care ne oferă 10 zile de bună dispoziție și, de anul acesta, tot mai multe prilejuri de a cădea un pic pe gânduri, printre râsete. Conceptul de comedy-drama, ridicat în această ediție la rangul de aproape-definiție-de-festival, se va regăsi în filmele de la Comedy, după cum se regăsește și în vizualul cel nou al festivalului.

Merg la Comedy din seara asta, pentru filmul de deschidere – numit „Oricum te iubesc” și denumit „o gură de aer proaspăt” la festivalul de la Veneția. Va fi și o ocazie să îl revăd pe Pierce Brosnan în alte roluri  decât de 007, în condițiile în care abia ce mă obișnuisem cu el în asemenea ipostaze la Alba Iulia Music & Film Festival, în „Mamma mia”.

Abia aștept să fie duminică – ora 19, cinema Victoria, e programat filmul „Isteria”, în care aflăm cum s-au inventat vibratoarele… să vă mai spun ce boală se considera că tratau ele? Vi-l recomand, e film la care merită să duci fete, că o să aveți subiect de discuție toată seara după aia 😀

Iar apoi mai sunt doar 7 zile de filme bune din care să alegeți, dacă dați un ochi pe site-ul oficial.

*

DISCLAIMER: S-ar putea să fiu subiectiv. Comedy Cluj e locul unde am descoperit filmul Hipsters. Scriind despre Comedy Cluj mi-am dat seama, în vremi mai bune, că scriu la plural. Chefurile de la Comedy Cluj sunt, de asemenea, celebre (detalii aici). Cred că anul ăsta îmi iau abonament.

Comedia nu apune niciodată

Duminică a fost ultima zi de Comedy Cluj – un festival unic în zona noastră, şi când zic asta, mă refer la Europa, nu la microregiunea Apahida – Aghireş Fabrici. E un eveniment la care am participat de la prima ediţie şi pe care l-am văzut de la an la an cum creşte de mare şi frumos haios.

Comedy Cluj e în primul rând un prilej de film foarte bune, pe care nu le-am fi descoperit altfel. Nu ştiam că există pelicule precum „The Infidel” sau „4 lions” – care reuşesc ceea ce doar filmele foarte bune pot, să distreze și, în același timp, să dea de gândit, m-am bucurat să văd „Visul lui Adalbert”, care e mai actual decât ați crede, am avut surprize plăcute din partea unor filme la care m-am dus cu emoţii (gen „Dream Big in Little Tokyo”). Tema comedy-drama a acestui a fost un risc, dar Comedy a confirmat din nou că, deși e un festival de râs, nu e un festival ușor.

Ce rămâne atunci când un festival se încheie?

Estimările arată că peste 20.000 de spectatori au trecut pragul unui cinema în timpul festivalului. Numai organizatorii ştiu cât e de greu aşa ceva, dar sper ca tot mai multă lume să înţeleagă cât e de necesar: într-o perioadă în care suntem înconjuraţi – în lume, în presă – de imagini cu aromă de marfă alterată, un asemenea eveniment vine ca o gură de aer proaspăt. Da, știu cum sună, dar cam așa e: săptămâna asta a fost pentru mine un buton de refresh. De reset vizual, de idei noi.

În ton cu tema de anul acesta, de la Comedy Cluj nu am rămas cu vreo glumă, ci cu ceva serios – nici mai mult nici mai puţin decât definiţia iubirii 🙂 Aşa cum a spus-o Draga Olteanu Matei, o doamnă care nu are nevoie de prezentări artistice, dar care odată urcată pe scena festivalului a arătat din nou ce înseamnă să fii cu adevărat artist, să stăpânești situația, să ai un discurs spiritual și elegant.

Draga Olteanu Matei a vorbit despre soțul ei, într-un fel care mi se pare un exemplu de vorbă caldă şi bună: „Soţul meu este omul care m-a făcut să uit cum e să plâng”.

România ar putea iubi „Iubeşte-mă, America!”?

Festivalul Comedy Cluj de anul ăsta pare a fi hotărât să ne prezinte poveşti serioase, la care poţi cel mult zâmbi amar. O temă, de altfel, anunţată prin deschiderea cu Defendor, şi dusă la maxim prin spectacolul „Iubeşte-mă, America!” de aseară, de la Cinema Victoria.

E un one-woman show scris şi interpretat de Claudia Motea, absolventă de Teatru şi Film la Bucureşti, dar cu vastă activitate prin Canada, SUA şi Anglia. De altfel, şi varianta originală a piesei e scrisă în engleză („Living the American Dream”), iar versiunea românească îi aparţine tot Claudiei, transformând acest spectacol într-unul din cele mai personale la care am asistat vreodată – cu atât mai mult cu cât actriţa recunoaşte că elemente din biografia ei s-au insinuat în producție.

Spectacolul în sine e o combinaţie de teatru şi film, în care actrița a urcat pe scena din fața ecranului de cinema și a discutat cu personajele interpretate, pe pânză, tot de ea. Ineditul acestei forme în România duce la un risc: să ne concentrăm mai puţin pe fondul spectacolului.

„Iubeşte-mă, America!” este povestea unei românce plecate în Statele Unite şi iniţiată în parvenitism de „prietena” Mary Jane, pentru care singura soluţie onorabilă este căsătoria, nu munca. Stela se visează actriță pe Broadway, dar ajunge să se confrunte cu realitatea unui serviciu mundan, din care este izgonită fără glorie. În momentele de cumpănă, amintirea familiei din România îi este refugiu, iar Claudia Motea (cea de pe pânză și cea de pe scenă) devine pe rând imigranta Stela, mama, bunica şi tuşa Paraschiva. Drama profesională e dublată de tânguirile poveştii de dragoste cu James (deşi senzaţie a făcut un personaj abia menţionat: Ionică from Vaslui 🙂 ).

Evoluția poveștii e de multe ori previzibilă, dar spectacolul este, până la urmă, ridicat de acea notă de personal care vine din viaţa actriţei / autoarei. Concluzia, nu foarte greu de intuit, exprimată de atât de multe ori şi chiar explicitată în piesă, e că „drumul lung nu se măsoară nici cu metrul, nici cu palma” – viaţa și succesul înseamnă o luptă, iar tărâmurile visului american sunt o iluzie ca oricare alta.

Nu veți mai vedea acest spectacol la Comedy Cluj, dar autoarea a anunțat că îl va mai juca în România. Merită văzut? Nu știu dacă România va iubi „Iubește-mă, America!”, dar cred că avem nevoie de aceste spectacole mai ales pentru cei care nu le înțeleg, dar și ca să ieșim din rutina acelorași clișee în același tip de producție, fie că vorbim de teatru sau de film.

Până la urmă, și publicul trebuie educat. Sau era „mai ales” publicul?

Ce nu știați despre Monty Python

Monty Python sunt un fenomen britanic de pe vremea părinţilor noştri. Sau, cum zice Wikipedia englezească, „Monty Python au fost pentru umor ceea ce Beatles au fost pentru muzică”. Un grup de oameni care le-au arătat britanicilor o oglindă nemiloasă, care au reuşit să ia la mişto toate obiceiurile perimate ale Angliei şi, în acelaşi timp, să te facă să îi admiri pe britanici.

Pentru mine, sunt amestecul perfect de ironie, umor negru, absurd și comic de situație, așa că nu îi puteam rata la Comedy Cluj. Chiar dacă e greu să râzi când nu prea poți să respiri, aseară m-am îndreptat spre Cinema Victoria. Și nu îmi pare rău: una din cele mai faine experienţe la o proiecție Monty Python e să îi auzi pe cei care n-au mai văzut niciodată filmul. Şi asta pentru că în sala există de regulă două tipuri de oameni: cei care au văzut filmele de 5-6 ori şi cei care abia le descoperă. Pe primii îi vezi anticipând scenele faine sau râzând cu câteva secunde înainte; cei din al doilea grup ]ncep să râdă, iar apoi mai râd o tură, după ce se prind de toată abundența de poante pe care o oferă o scenă ca lumea (din păcate, i-am văzut și tăcând minute în șir, pentru că subtitrarea dispăruse și, uneori, trebuie să te fi născut la nord de Plymouth ca să-i înțelegi pe băieții ăștia.

Ce nu știați despre Monty Python?

  • Limbajul de programare Python chiar e numit după ei
  • Numele dat email-urilor nesolicitate, SPAM, vine taman de la o schiță a Monty Python din 1970
  • Primul lungmetraj adevărat al trupei, Monty Python and the Holy Grail, a fost filmat cu bani de la Jethro Tull, Pink Floyd și Led Zeppelin…
  • … iar pentru al doilea, Life of Brian, a dat banii nenea George Harrison, de la Beatles
  • Scena cu ”Romani, ite domum!” seamănă bine de tot cu orele mele de latină din liceu (dar asta e pentru cine a văzut Life of Brian doar)
  • Celebra melodie ”Always look on the bright side of life” a fost cântată simultan de 5.567 de oameni la nuci de cocos (v-am zis că-s bolunzi, nu?) pentru un record mondial

Și ceva ce nu știu nici eu: oare câte zeci de mii de oameni cântă melodia de mai jos?

Ce fel de super-erou e ăla care ia bătaie tot timpul?

Întrebarea din titlu i-a fost adresată lui Defendor, protagonistul filmului din deschiderea Comedy Cluj 2011 – un film despre care am auzit, după proiecție, cele mai variate reacții. Asta m-a convins definitiv că a fost o alegere inspirată: în fond, unul din scopurile în a merge la un festival de film e să ai acces la pelicule pe care nu le-ai fi găsit în mod normal, să vezi altceva decât ce mai downloadezi cumperi pentru acasă.

Defendor e un tip absolut normal care se crede însă super-erou. Are un super-camion cu figurina unui câine pe capotă (pe care îl cheamă Defendog, nu tot Defendor, cum scria în subtitrare). Și luptă împotriva crimei, așa cum o vede el, reușind între timp să supere niște băieți cu adevărat răi. Și atunci primește întrebarea asta din titlu: ce fel de super-erou ia bătaie tot timpul? Întrebarea vine de la o curvă (viitoare ziaristă de succes, ce ironic!), unul dintre oamenii ale căror vieți sunt atinse de super-eroul ăsta de buzunar care se ia foarte în serios.

Răspunsul e, pentru mine, unul din motivele pentru care filmul trebuia inventat, făcut, difuzat: concluzia asta, că e de datoria oamenilor normali, fără puteri neobişnuite, să schimbe lumea, devine evidentă destul de repede. Nu ştiu dacă mai era nevoie de explicitarea ei la sfârşit, de vocile din off ale unor ascultători de radio care să învârtă cuţitul în rană, în fine — poate în felul ăsta se prind mai mulţi.

Sigur că motivațiile lui Defendor sunt facile, se deslușesc previzibil prin flashbackuri înspre final, iar personajul rămâne fără ”aura de mister” a oricărui super-erou care se respectă.Pe de altă parte, să ne gândim că e ușor să faci un film cu un super-erou tipic – clișeele sunt gata pregătite. Misiunea creatorilor lui Defendor e mult mai grea, iar filmul produce destule surprize. Înfruntarea dintre Defendor şi inamicul Captain Industry mi s-a părut un moment excelent: sec, lovitură directă, fără timp de poveştile lungi ale supereroilor care îşi întâlnesc inamicul şi parlamentează, fără lungi şi spectaculoase efecte speciale. Defendor vs Captain Industry e o scenă din viaţa reală care produce aceeaşi plăcere cu a ronţăi sticlă pisată. Direct la ţintă.

BEST BITS: interpretarea lui Woody Harrelson, tortura cu suc de lămâie şi răspunsul la întrebarea „What does the wind do?” :))

Defendor mai rulează în cadrul Comedy Cluj:
Marţi, 18 octombrie, ora 22 – Victoria
Duminică, 23 octombrie, ora 18 – Republica

Zâmbeşti deja? Ne vedem la Comedy Cluj

V-aţi trezit cu zâmbetul pe buze, sper, că doar e vineri. Atunci să vă întreb: cum se cheamă un eveniment cu 100 de filme din 30 de ţări, spectacole de teatru şi stand-up comedy, plus concerte şi ateliere de lucru? Oficial, îi zice Comedy Cluj, iar organizatorii încă se jură că festival de film, deși pe lângă filme mai sunt o căruţă de activități și evenimente.

Comedy Cluj e al doilea cel mai mare festival de film din România, deşi e abia la a treia ediţie. Eu zic că-i mare noroc pe capul Clujului să ia şi aurul şi argintul la acest capitol (şi mai avem o mulţime de evenimente de cinema, pe care vi le prezint în zilele ce vin, că doar suntem în atmosferă).

Aseară am luat broșura festivalului și am început să ne încercuim filmele la care vom ajunge (știu, e tot mai haios că vorbesc la plural). Pe acest blog, în zilele care urmează, veți găsi câteva recomandări din partea mea, iar dacă mi-a plăcut un film în mod special, vă dau de știre tot aici. Pentru că tot am o problemă de concentrare (și acasă nu prea îmi iese să mă uit la un film cap-coadă fără pauză), încerc să ajung la cât mai multe filme. Iar dacă tot nu reușesc să stau cuminte, poate voi scrie pentru prima dată un post în timpul filmului. Promit să dau luminozitatea ecranului la minim 😀

Corespondență din 2010BONUS: Anul trecut, la Comedy Cluj, au fost cele mai cele, da’ știi cum?, cele de tot mai cele petreceri la care mi-a fost dat să ajung. Cu atmosfera aia pe care doar oamenii faini și puși pe distracție o pot crea (aşa-i, Rocko?).

În urma respectivelor evenimente mondene, am primit o corespondenţă specială de la un party Comedy, pe foaie cu antetul Acțiunii Catolice, prin care suntem informaţi că Tudor vrea sexi. Nu îl cunosc, dar sper ca în anul care a trecut, să i se fi îndeplinit dorinţa.