Ok, probabil v-aţi prins: n-am fost acasă de sărbători. Am ascultat de sfaturile acestor guru ai online-ului care zic să nu anunţi niciodată dacă pleci, că practic anunţi lumea că e casa goală. Chiar dacă nu e. Dar, din 23 decembrie încoace, am fost în vacanţă, fără pic de acces la Internet. Blogul şi contul de Facebook au avut babysitter, pisica a avut catsitter, iar eu am avut parte de o rară deconectare. Atât de puternică, încât nu mai ştiu nimic din ce s-a întâmplat în ţara asta de sărbători.

Ieri, pe drum spre casă, glumeam în maşină: poate ne-au dat ăştia afară din UE şi nu mai putem intra cu buletinul.

Nu ştiu dacă a picat sau nu Guvernul, dacă Băsescu mai e preşedinte, dacă nu cumva Clujul a intrat în Schengen înaintea restului ţării :D, nu ştiu cursul leu-euro şi nici rata inflaţiei, habar n-am ce au făcut Stela şi Arşinel de revelion, cine s-a despuiat în tabloide şi a dat cu siliconul în amanta altuia; din 22 decembrie seara n-am mai avut timp nici să citesc blogurile mele preferate.

Cât am fost plecat, mă gândeam cu câtă plăcere voi recupera “vidul informaţional”, iar acum, odată ajuns acasă, mi-am dat seama că tot amân momentul. De azi dimineaţă (că m-am trezit devreme, la ora 12), n-am citit niciun site de ştiri. Am stat de poveşti cu prieteni la telefon sau pe Facebook şi cam atât. 

Poate a fost Crăciunul relaxant şi paşnic, poate a fost revelionul prea fain pentru a-l descrie (what happens in Slovakia stays in High Tatras, right guys?), poate pur şi simplu nu mai vreau să ştiu de aceleaşi scandaluri în care suntem scufundaţi zi de zi. Inevitabil, voi ajunge la zi. Pentru prima dată, pot spune, “din păcate voi ajunge la zi”.

Înapoi la muncă, aşadar. Vă doresc un an frumos şi productiv, în care să vă iasă proiectele perfect, în ciuda locului în care încercaţi să le puneţi în practică!