"Unde merge?" – magice cuvinte, rostite cu toată scârba posibilă de grăniceri maghiari supăraţi că nu le vorbeşti limba, care luau la verificat teancul de acte al fiecărui călător, de stătea trenul 40 de minute în fiecare vamă: paşaport, asigurare, invitaţie, viză, bani…

Poliţişti români de frontieră care luau toate paşapoartele şi coborau cu ele din tren, "să le bage pe calculator", pentru că nu se inventase încă laptopul.

Toate astea au devenit amintiri. Acum, un poliţist de frontieră care a învăţat că persoana a doua are şi plural se uită scurt la un buletin, salută frumos şi urează drum bun. Din Ungaria încolo nici nu mai există graniţe: spaţiul Schengen s-a extins acum câteva zile.

Când mai aud pe cineva care spune că Uniunea Europeană nu e bună la nimic, o să-i reamintesc doar că acum 15 ani, când am ieşit din ţară cu trenul înspre Ungaria, la Episcopia Bihor pe peron erau soldaţi cu arma în mână, care păzeau trenul, ca nu cumva cineva să încerce să se urce sau să coboare nevăzut.