Dacă v-aţi săturat de iarnă şi de cele -6 grade măsurate noaptea, dacă sunteţi de părere că s-ar putea opri odată şi-odată gerul şi ar fi cazul să vină primăvara, povestea de azi e pentru voi. La -6 grade Celsius, Smaranda Gheorghiu ar fi stat probabil în tricou, pentru că este prima femeie din lume care s-a aventurat către Polul Nord.
Smaranda Gheorghiu mai e cunoscută şi drept Maica Smara. N-a fost însă călugăriţă (iar porecla asta a primit-o de la Mihai Eminescu şi Veronica Micle); dimpotrivă, a militat activ în mişcarea feministă a epocii, a fost scriitoare şi publicistă. A ajuns să i se spună “educatoarea poporului” pentru că a scris foarte mult pentru copii şi tineri. De altfel, e o trăsătură care se repetă la multe din femeile despre care am scris zilele astea: dacă au un dar, dau mai departe.
A fondat conceptul “şcolii în aer liber”, ne-a reprezentat la congrese internaţionale, a ridicat mai multe şcoli şi biblioteci decât toţi miniştrii educaţiei pe care îi avem din 1990 încoace.
Cea pe care o numesc azi femeia nr. 1 a României a trăit 87 de ani – între 1857 şi 1944. Cine să-şi mai amintească astăzi de ea? Nu doar cei din Târgovişte, unde are statuie, ci noi toţi. Chiar dacă nu ştim asta, cu toţii o pomenim pe Smaranda Gheorghiu în fiecare an, şi facem asta încă din copilărie. Pentru că fiecare dintre noi a cântat, măcar o dată, versurile ei:
Vine, vine primăvara
Se aşterne-n toată ţară
Floricele pe câmpii
Hai să le-adunăm, copii!