Problema cu legile fizicii e că nu se îndoaie oricât ai trage de ele. Spre deosebire de lucrurile în general fragile pe care am încercat astăzi să le îndes într-o valiză cam de două ori mai mică.

Oare toţi trecem prin chinurile astea înainte de orice drum? Îmi place să am un bagaj cât mai mic, ceea ce, evident, e complet imposibil după Crăciun. Nu poţi băga un stativ de 1 metru 30 într-o valiză de 1,20 oricât încerci. Ok, hai că pe-ăsta-l ducem în mână, dar atunci unde băgăm teancul de haine? Am pus hainele, dar ce te faci cu cadourile?

În cele din urmă, bagajul e închis. Adică geme din fermoare şi arată ca o bombă cu ceas, gata să explodeze pe la încheieturi şi să împroaşte cu şosete şi jumperi.

Toate echipamentele fragile sunt aşezate cu delicateţe între haine groase şi apoi tosănite temeinic, fără milă.

Ăsta e momentul în care vezi cum de pe un raft îţi face duios cu ochiul încă o cutie de care, logic, ai uitat (aaa, cadoul lui Juji!) şi începi să o iei razna cu adevărat.

Dar nu, e gata totuşi. Dimineaţă mai trebuie ambalate doar pijamaua. Şi periuţa de dinţi. Şi mâncarea. Şi sucul. Şi încărcătoarele…

Cel mai bun cadou de Crăciun ar fi sacul cel magic al Moşului. Gol. Doar aşa, pe post de valiză!