Select Page

Când am venit la CLUJEANUL, un (fost) coleg de muncă mă avertiza: "du-te acolo dacă vrei, dar vezi că în maxim un an se închide!". Am ales să "risc". Atunci când s-a relansat CLUJEANUL tipărit cu noul format, din nou, era plin de zvonuri cum că mai avem maxim vreo lună, două de trăit.

 

 

Mai în primăvară, Rareş Bogdan dădea asigurări că nu se închide ZIUA de Cluj, dimpotrivă, pregăteşte surprize. A urmat o relansare.

 

 

Zilele astea, am citit că se închide Transylvania Weekly, care urmează să fie relansat, probabil într-o formă complet nouă, prin septembrie – deşi aici adevărul e undeva la mijloc şi încă nu e clară situaţia.

 

 

Ieri citesc la Mihai Prodan că se închide Agenda Clujeană, iar redactorul-şef Claudia Romitan îi răspunde într-un comentariu că nici vorbă, e o relansare de fapt.

 

 

Sunt două variante: ori toată lumea ascunde reducerile, închiderile, tăierile sub tot felul de noţiuni frumoase din gama "rebranding", ori e un pic mai grav. Adică îmi pare că există aşa, o aşteptare generală ca vreo 2-3 titluri (nu-i important care anume, vorbesc strict cantitativ) să dispară de pe piaţă, pentru că nu se mai pot susţine.

 

 

Îmi aduc aminte de celebra poză de Pulitzer cu vulturul care pândea un copil subnutrit, pe moarte. Cam asta îmi inspiră atitudinea de "să vedem ce se mai închide la Cluj".