Filozofii care se întrebau de când lumea "ce e realitatea?" şi dacă ne bazăm pe raţiune ori, dimpotrivă, pe simţuri pentru a o defini şi-ar lua butoiul în cap dacă ar vedea cu ce ne confruntăm azi.

Câteva repere recente în războiul simţurilor cu noile tehnologii:

• Faceţi cunoştinţă cu Emily, o fată creată pe calculator atât de aproape de imperfecţiune, adică atât de umană, încât cu greu poate fi deosebită de un om adevărat. În câţiva ani, diferenţierea va fi absolut imposibilă. Faptul că acest personaj virtual arată ca un fotomodel va ajuta, bineînţeles, la definirea unor noi standarde de frumuseţe artificială, dar asta e altă discuţie.

• Iranienii au falsificat o imagine cu lansarea unor rachete iar în prima fază imaginea a fost preluată de toate marile agenţii de ştiri. Aţi văzut poza cu pricina şi în Monitorul de Cluj – pentru că acest gen de propagandă e imposibil de combătut departe de sursă.

• Televiziunea de stat rusă a ilustrat o ştire despre expediţia submarină la Polul Nord cu imagini din filmul Titanic. Materialul a fost preluat ca atare de Reuters şi, de acolo, de aproape toată lumea. 

• National Geographic a apropiat piramidele din Egipt, ca să încapă mai bine pe o copertă din 1982 (foto)

• Banal, dar orice copertă de revistă, orice reclamă şi multe fotografii pe care le vedem zi cu zi au fost manipulate digital, astfel încât fotomodelul e mai suplu, culorile mai vii, peisajele mai intense. Şi totul e mai puţin real.

Toate astea vin peste o incredibilă… credulitate. Tone de legende circulă pe internet şi o mulţime de oameni pari dispuşi să le considere reale. Un exemplu e povestea crimei oribile din Hasdeu, unde o tânără a fost ucisă, colega de cameră a intrat peste criminal, dar din fericire nu a aprins lumina şi nu l-a văzut… iar ucigaşul i-a lăsat scris cu sânge pe perete mesajul "ce bine că n-ai aprins lumina".

Manipularea fotografiilor e veche de când există fotografii. Dar în vreo zece ani, nu vom mai fi deloc capabili, cu simţurile limitate ale unei fiinţe umane, să deosebim realitatea de materialele fabricate pe calculator. Ca jurnalişti, vor trebui redefinite relaţiile cu surse până atunci de încredere. Un efect pozitiv ar putea fi importanţa tot mai mare a jurnalismului first-hand, diminuarea încrederii în informaţiile preluate – dar câtă lume îşi va permite lucrul ăsta?

Avertismentul din Wag the Dog – vechi de 11 ani – se dovedeşte mai mult decât actual. Şi site-ul Universităţii din California are un material de calitate despre trucajele foto şi etica în presă.