Uneori mă uit în ochii celor care trec pe lângă mine pe stradă şi îi surprind studiindu-mă cu curiozitate. Devin repede auto-analitică şi încerc să mă prind ce bai am. Câteodată atrag privirile din cauză că sunt mai înaltă decât majoritatea sau că părul îmi stă aiurea, dar, de cele mai multe ori, e pentru că port un zâmbet maaare pe faţă.
Raluca Ghervan este purtătorul de cuvânt al Centrului Cultural Francez din Cluj, promotor de evenimente faine şi un om cu zâmbetul pe buze. Zvonurile spun că ar fi fost văzută luni, 25 ianuarie, în centrul Clujului, fugind după oameni care zâmbeau 🙂
Uneori mă uit în ochii celor care trec pe lângă mine pe stradă şi îi surprind studiindu-mă cu curiozitate. Devin repede auto-analitică şi încerc să mă prind ce bai am. Câteodată atrag privirile din cauză că sunt mai înaltă decât majoritatea sau că părul îmi stă aiurea, dar, de cele mai multe ori, e pentru că port un zâmbet maaare pe faţă.
Îmi dau seama şi încerc să rectific eroarea, să devin mai serioasă, să mă pierd în multimea de oameni cu privirile aţintite înspre botul pantofilor şi cu mină îngrijorată.
Totuşi nu prea reuşesc. De ce? Pentru că dacă se întâmplă să am căştile în urechi, atunci în mintea mea fredonez toate versurile pieselor de pe Guerrilla, cu intonaţie, plus solourile de tobe. Încetez să zâmbesc însă la reclame. Mergând pe stradă descopăr tot felul de mici detalii simpatice: un tag graffiti care zice că „dreams can damage your mediocrity” sau că „pulling your blouse over your jeans makes your bum look big” sau alte astfel de fragmente de înţelepciune urbană.
Apoi zâmbesc pentru că tocmai am împărţit un desert delicios cu o prietenă bună pe o terasă italiană din centrul Clujului în luna decembrie, sau pentru că în drumul meu am văzut un loc, o cafenea sau o persoană care mi-e drag(ă).
Zâmbesc pentru că sunt reduceri, chiar dacă nu intru să încerc nimic. Pentru că azi i-am fentat pe cei care împart cu generozitate amenzi de parcare.
Pentru că miroase a zăpadă şi, mergând pe asfaltul îngheţat, mă gândesc la pârtii lungi şi cabane cu şeminee…
Astăzi însă poate că am greşit zâmbind, pentru că e un ger de crapă plăcile de reţea (ştiu ce zic) şi am rămas cu zâmbetul îngheţat pe buze. Tot răul spre bine, pentru că am primit o diplomă pentru asta şi pe urmă am împărţit altele la rândul meu 😀