… e orfană. Nu mă pot gândi la niciun moment al anului mai plin de clişee. Probabil asta se întâmplă pentru că la şcoală se făceau tot timpul compuneri cu “prima fiică a anului”, a doua şi a patra, dar niciodată cu toamna, că eram în vacanţă.

Şi dacă nu ne-a pus nimeni la timp să coacem noi generaţii de perle pe tema “a venit toamna”, ajungem ca adulţi să repetăm aceleaşi poveşti fără inspiraţie:

• “Toamna se numără bobocii”, nu? Peste 400 de români cu acces la internet au scris asta undeva în ultimele 24 de ore, conform Google, dar vorba e veche şi provoacă încurcături în America de mai bine de cinci ani.
• Nu putea să treacă ziua de 1 septembrie fără să aud la radio şi să găsesc într-un status de Facebook celebrul hit “Wake me up when september ends“. Dacă deschideţi linkul, daţi un ochi şi la comentarii, unele sunt haioase:
  [highlight]DjChinyChin – Thumbs up for being september 1st, Im listening to this till september ends than ill wait another year to listen to this, its a tradition[/highlight]
• Aştept cu mult interes să apară primul articol în care un editorialist de succes din presa locală să ne spună, şi anul ăsta, că e “toamnă nebun de frumoasă la Cluj”, că n-am mai auzit asta cam din 1 septembrie, anul trecut. Deşi versul îi aparţine lui Horia Bădescu, cel puţin odată pe an îl văd atribuit lui Lucian Blaga.

(promit solemn că, una din zilele astea, voi reuşi să scriu un articol pe blog în care să nu apară cuvântul “Cluj”)

A venit toamna, să numărăm clişeele, cad frunzele, galbenă gutuie, studenţii se-nhâie. Eu, unul, am sărbătorit prima zi de toamnă cu o oră de plajă. Voi?