Pe cerul României se șpreiază moarte

chemtrail-vs-contrail

Fain titlu, așa-i? V-am atras atenția? Mă gândeam și la „Pe cerul României scrie moarte”, dar nu toată lumea s-a născut poet și, în plus, cuvântul „șpreiază” nu există în limba română. După cum veți citi, acest articol este despre lucruri care nu există.

Un site conspiraționist, genul ăla care vă spune că masonii vă pun praf de pușcă în roșii, are o nouă teorie: peste România au început să treacă avioane care pulverizează în atmosferă bariu, aluminiu și alte substanțe periculoase, cu scopul -firesc!- de a ne îmbolnăvi și omorî. Le putem recunoaște fiindcă lasă niște dâre nefirești de lungi pe cer („chemtrails” = chemical + trail), diferite de urmele lăsate de avioanele obișnuite („contrails” = condensation + trail).

Coincidența simpatică este că articolul a apărut săptămâna asta, luni, adică fix deodată cu ultimul episod din „Dosarele X”, în care ni se prezintă fix aceeași teorie a conspirației. Altfel spus, nu doar că înghițim mizerii, ci înghițim mizerii second-hand, deja vărsate de alții; teoria din State a devenit scenariu de film, iar scenariul a devenit „adevăr” în România, numai bun de speriat naivii fără o minimă educație științifică.

Într-o lume în care îndrepți telefonul mobil spre orice avion de pe cer, iar o aplicație pe nume Flightradar îți spune ce cursă e (de unde a plecat și unde merge, tip de avion, altitudine, viteză etc.), mi se pare incredibil că articolele astea sunt citite și distribuite de mii de ori!

Sâmbătă, la TEDxCluj, fix aceste „mituri urbane”, teorii conspiraționiste și pseudo-știința au fost demontate de speakeri români și străini cu reputații științifice solide. Din păcate, la TEDxCluj pot ajunge maxim câteva sute de oameni pe an, dar la X-Files și la site-urile de gen „un mare X pă creier” se uită mai mulți. Prin urmare, îi rog pe organizatorii TEDx să nu uite succesul de sâmbătă și să mai facă vreo 3-4 ediții pe an, toate despre știință.

Așadar: ați mânca ceva aruncat de alții pe jos? Dacă sunteți măcar atât de atenți cu propria igienă, gândiți-vă în aceiași termeni și la creier și refuzați teorii stupide, care sunt fix un fel de otravă pentru neuroni.

Deasupra României chiar se împrăștie otravă. Doar că asta nu se întâmplă din avion, ci prin intermediul multor site-uri cu adevărat toxice, cu adaos de E666 (singurul E care nu e supliment, ci deficit, cunoscut popular sub numele „prostiE”).

Tăți îs din Zalău!

zalau

Faptul că despre Zalău nu se știe niciodată nimic a devenit clar pentru toți cei ce au răsfoit, măcar odată, almanahul de moravuri contemporane Times New Roman. Specialiștii în fizică cuantică susțineau chiar că la Zalău e de fapt gaura neagră din centrul universului cunoscut, fiindcă de acolo nu iese niciodată nimic, decât niște unde gravitaționale descoperite de Elena Ceaușescu mai de dededemult.

Vax. A ieșit de-acolo o emisie de unde YouTube: al treilea cel mai tare lucru pe care l-o dat vreodată Zalăul. Atenție, conține boxeri!


Și cred că la un moment dat la boxerul ăla i s-a văzut nasul ( ͡° ͜ʖ ͡°)

Acuma c-am stabilit că tăți îs din Zalău și, colac peste cireașa pupezei din colivă, mai au și simțul umorului, uite al doilea cel mai frumos videoclip pe care l-o dat Zalăul în viața lui. Și ăsta are boxeri, dar se remarcă drept prima melodie gipsy rap din istoria muzicii clasice și contemporane, deci să vă lăudați c-ați asistat la nașterea unui nou gen muzical.

Bineînțeles, cel mai tare material video ce-o ieșit vreodată din Zalău, oi-le-le-le-le, rămâne tot filmul Usturoi, care s-ar putea să fie depășit numai de sequel-ul „Ceapă și usturoi”, care o să iasă în cinema deodată cu restul de fire de păr alb ale lui Groparu, care…

Dacă ați citit până aici fiindcă sunteți din Zalău și voiați să vedeți cum vă bârfesc clujenii, anunț de interes public: filmul Usturoi rulează de azi (marți 16 februarie, dacă citiți blogul în reluare) până joi, de la 15 și din nou de la 18. Bine, Usturoi rulează tot timpul, da’ acuma îl puteți vedea. Și merită, că nu degeaba au stat la coadă câteva sute de persoane ca să-l vadă!

Proiecțiile se întâmplă la sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură şi Artă din Zalău. E aceeași sala în care au loc conferințele Comisiei Europene când se întrunește la Zalău, deci merită!

Ai citit pe Internet și crezi că e adevărat? Eliberează-ți mintea!

tedxcluj2016-mythbusting

Mămăliga vindecă vreo 4 tipuri de boli. Dacii au ajuns primii pe Lună, imediat după ce au reușit să-i învețe pe legionarii romani limba latină. Descoperirea unor fosile în Tibet ne arată că oamenii sunt telepatici în mod natural și putem retrezi această putere ascunsă în noi. În fine. E plin internetul de aberații și, cel mai grav, multă lume le crede, obișnuită fiind cu gândirea „Am văzut la televizor, deci e adevărat” pe model doi-punct-zero.

Dacă efectul ar fi doar creșterea consumului de mămăligă și umflarea, chiar nejustificată, a mândriei naționale, n-ar fi mare bai. Dar, dacă ne obișnuim să credem tot ceea ce citim, efectele sunt mult mai perverse. E ușor să distrugi reputația unor oameni, e ușor să controlezi o societate prin scenarii alarmiste și generatoare de frică, e ușor să deviezi atenția.

Când ne formăm obiceiul de a „înghiți pe nemestecate” ceea ce ne servește Facebookul sau cine știe ce ziar-fantomă, ne pierdem capacitatea de a gândi critic, de a analiza sursele și a ajunge la propriile concluzii bazate pe fapte, nu pe părerea altora.

Te invit la un exercițiu de eliberare a minții.

Se cheamă TEDxCluj, are loc în 20 februarie și este o zi întreagă dedicată subiectului „Mythbusting”: o provocare de a înlocui prejudecățile și zvonurile Internetului cu informații verificate. Vedeta zilei va fi știința: acea metodă care ne ajută să descoperim cu adevărat realitatea, acea lume în care ideile rezistă doar dacă fac față unor teste obiective.

Îmi place la nebunie tema acestei ediții și cred că e un prilej excelent de a deschide cu adevărat ochii și a ne face un pic curățenie în creiere 🙂 Va fi și un prilej de a descoperi produse ale viitorului, proiectate la Cluj, în Innovation & Tech Expo, pentru cei care mai cred că aici se face doar outsourcing…

Crezi că nu ai timp?

În fiecare zi, vrei nu vrei, pierzi măcar 10 minute descoperind pe Facebook tot felul de „teorii ale conspirației” din surse dubioase. E timpul să îți faci timp și să investești într-un „reset”, o zi dedicată informațiilor și ideilor bune care au puterea de a inspira. Vă spun după ce am participat la TOATE edițiile de la Cluj: prețul unui bilet nu se compară cu experiența unei zile pe care am simțit-o adesea ca o „terapie” de adevăr pentru creier. Și apropo de preț, evenimentul e non-profit: banii se întorc în comunitate.

Ne vedem în 20 februarie!

Pasul următor: TEDxCluj official website

Vorbitul la perete pe Facebook

la-perete-stop

Era un joc în copilărie: „un, doi, trei, la perete, stop!”. Stătea cineva cu fața la perete și număra, iar ceilalți fugeau spre el în încercarea de a ajunge la perete fără să fie văzuți când se mișcă. Pentru cei născuți după iPhone, uite un link.

Mi-a rămas în cap imaginea unui om care stă cu fața la perete și numără când am evaluat prezența online a mai multor localuri din #Cluj, în juriul care va da premiul bloggerilor la ClujLife Awards 06 – Bun de explorat cu EuroGSM. Localuri prin care trec mii de oameni în fiecare săptămână, pub-uri despre care a scris presa internațională, cluburi care aduc artiști cu milioane de fani, avem de toate în Cluj. Și toate au ceva în comun: pagini de Facebook cu mii sau chiar zeci de mii de fani și 4-5 like-uri/postare, iar rar, foarte rar, câte un cont activ pe orice altă rețea.

La final, am vrut să fiu simpatic și să dau note mari, dar nu am avut pe ce.

Concluzia 1: în continuare, în 2016, nu există bugete pentru online.
Dacă există, sunt mici și se folosesc sporadic, pe câte o campanie punctuală. Or, pe o piață cu atât de multe oferte, în care e greu să fidelizezi un client bombardat cu oferte, nicio pagină nu are „personalitate”. Nu am văzut nicăieri un ton aparte, un stil mai special al postărilor, un tip de conținut remarcabil.

Toate postările par copy/paste, iar asta înseamnă că toate sunt produse pe bandă: ce putem scoate cu un cost minim, că oricum sala-i plină. Deocamdată 🙂

Concluzia 2: Localurile nu „comunică”, ci afișează informații

Câtă vreme vrei doar să citești ce se mai întâmplă într-un local sau altul (nu am întâlnit mulți oameni roși de curiozitate despre ce se întâmplă într-un restaurant când nu-s ei acolo, dar or fi câțiva), poți intra pe pagina oricărui birt local să afli „noutăți”. Chiar și așa, informații de bază precum meniul sau orarul sunt uneori greu de găsit și nu au repere care să ne asigure că sunt valabile. Am trimis mesaje câtorva pagini, să văd cum răspund. Concluzia: greu și funcționăresc – tonul conversației era adecvat pentru „gazeta de perete” și nu pentru „relații cu clienți / potențiali clienți”.

Postările sunt toate „despre noi” (localul) și niciodată „despre voi” (clienții). De aici și lipsa de interactivitate de pe pagini: brandul vorbește singur.

Concluzia 3: Online înseamnă în continuare „Facebook”.
Numărul de localuri cu activitate pe Facebook: toate. Numărul de localuri cu prezență activă în orice altă rețea: 2-3. Sunt localuri populare în Cluj despre care lumea are plângeri pe TripAdvisor și nimeni nu răspunde; sunt localuri din care clienții au publicat zeci de poze pe Instagram, dar care nu au cont propriu acolo.

Înțeleg că se face un calcul (nr. de conturi în rețeaua X -> clienți potențiali -> costuri), dar e un lucru pe care îl spun de vreo 5 ani: nu mai decizi tu DACĂ să fii în online / social media; consumatorii tăi au decis deja. Tu poți decide doar dacă vrei sau nu să ai o voce în conversația respectivă, iar asta vine cu un cost.

Concluzia 4 și cea mai tristă: Afacerile sunt văzute ca produse, nu oameni
Dacă întrebi pe cineva cu ce se ocupă afacerea lui, 99% vor trece direct la produse sau servicii. Cât de des ați auzit să înceapă cu „Am o echipă care…”? E firesc în conversație, fiindcă-i cel mai rapid răspuns, dar gândirea de online nu poate să înceapă și să se termine tot acolo. Oamenii sunt esențiali pentru o companie care vrea să facă diferența prin calitate (altfel, la bandă rulantă, e ok cu zilieri, iar valoarea firmei se numără la inventar).

Cu două excepții notabile, toate localurile pe conturile cărora am stat în ultima lună scriu despre produse („ce cafea bună! / super gustul de primăvară”), dar nu își prezintă echipa. Cine e în spatele barului? Cine-i la bucătărie? Cine e la sunet? Toți ăștia sunt oameni cu povești, experiențe, poante, iar oamenii se conectează cu alți oameni mult mai ușor decât cu un brand generic. Ca să nu mai vorbesc de clienții care se mută după un anumit barman, despre care știu că-i priceput.

Concluzia 5: Social media e ținută „la locul ei”

Dacă de social media se ocupă Xulescu, care n-a trecut niciodată prin bucătăria ta internă, ai o problemă. Omul de „social media”, ca ambasador în fața unei comunități imense, trebuie să aibă acces la tot ce se întâmplă în culise, să înțeleagă cum merg lucrurile și, dacă e profesionist, să le știe povesti mai departe când și cum trebuie. Pentru asta are nevoie de încredere din partea ta ca patron, de informații, de resurse și de timp. Patru din cele mai scumpe lucruri din lume.

Sâmbătă, la ClujLife Community Conference, vor vorbi niște oameni cu multă experiență în a face lucrurile astea bine. Vă recomand să-i ascultați dacă succesul nu înseamnă pentru voi doar un număr de like-uri pe Facebook. Luați notițe dacă vreți să știți ce și cât să cereți când cineva vă solicită serviciile ca PR al unui local.

1, 2, 3… la perete stop! Brandurile din HoReCa comunică stând cu spatele la publicul lor. Din când în când se întorc și, surpriză!, văd doar nemișcare. Apoi sunt uimite: avem 10.000 de fani, de ce au dat like doar 3?

Vă las cu gândul ăsta:

Acum, în 2016, dacă stau să mă gândesc la cel mai bun conținut online pe care l-a generat vreodată un local din Cluj, mă duce gândul tot la poantele marca Booha College care circulau pe net cu mulți, mulți, mulți ani în urmă. De atunci, e tăcere.

La ce să te uiți atunci când un ONG îți cere bani

give-a-hand

 

E plin în perioada asta de fapte bune. Toată lumea care a dat o cană de ceai cuiva pe stradă simte nevoia să își exprime generozitatea pe Facebook. Pe lângă campaniile de sezon însă, există și organizații care fac fapte bune tot anul. Multe organizații! Iar cum majoritatea au campanii de Crăciun, veți fi probabil asaltat de cereri de donații din partea unor ONG-uri. Cum puteți ști unde merită să ajutați?

Există un criteriu foarte simplu: cereți un Raport Anual. Sau intrați pe site-ul organizației și, undeva în secțiunile „Despre noi”, „Rezultate” sau „Publicații / Rapoarte”, căutați un document numit Raport Anual. Poate avea un alt nume, dar conținutul ar trebui să fie același: ce a făcut respectiva organizație în ultimul an, într-un rezumat. Deschideți raportul, treceți de povești și căutați datele financiare: cheltuieli și venituri.

Este uimitor câte organizații de prestigiu, în 2015, nu au un asemenea document esențial pentru transparența unei organizații. 

Sunt puține care îl au și mult mai puține care includ date despre cum au folosit banii pe care i-au primit. Când citiți un raport anual pentru prima dată, treceți peste cuvintele inspiraționale din deschidere, peste pozele frumoase și citatele de la beneficiari fericiți. Uitați-vă, clar, la un singur lucru: ne spune această organizație, defalcat, unde s-au dus banii? Câți au mers spre beneficiari și câți au fost folosiți pentru costuri administrative?

Nu există organizații fără costuri, ar fi imposibil; costuri administrative mai mici nu înseamnă întotdeauna eficiență mai mare, ci uneori înseamnă oameni prost plătiți care abia se descurcă. Important e să fie cinstiți și să reflecte clar cheltuirea donațiilor primite. Dacă nu există raport anual sau dacă „raportul” e de fapt doar o poveste cu poze, acea organizație îți cere bani și nu îți va spune niciodată ce a făcut cu ei. 

Dacă o organizație nu vă oferă această minimă transparență, oricât de nobilă i-ar fi misiunea, feriți-vă: nu aveți niciun început de garanție că banii au fost folosiți așa cum vi se spune. Pozele frumoase pe Facebook, citatele inspiraționale și poveștile meșteșugite nu țin loc de asumarea răspunderii pentru folosirea banilor primiți.

P.S. Este normal ca acum să găsiți doar rapoarte pe 2014, ONG-urile nu sunt companii să anunțe rezultate pe trimestru sau semestru. Rapoarte pe 2015 vor apărea doar după martie 2016. Altfel, costurile administrative s-ar tripla 🙂

Tocmai am învățat ce înseamnă să ai cu adevărat succes

techsylvania-cover-2015

Ai o idee, lucrezi zi și noapte la ea, ideea ta începe să prindă aripi. Reușești să creezi un produs de succes, folosit de mii sau milioane, banii încep să vină. Lucrezi în continuare, fiindcă îți și place ceea ce faci. Definiția succesului? Încă nu, mai este un element. Succesul e atunci când te întorci de unde ai pornit și îi ajuți și pe ceilalți. A, credeați că vorbesc de cifra de afaceri? Nu, de succesul ca om. Iar pentru branduri, cel mai mare grad de succes posibil: o reputație de milioane.

Am citit ieri știrea asta: un startup românesc din New York este principalul susținător al Techsylvania. E vorba de iMedicare, fondat de Flaviu Simihaian. Platforma creată de ei (cu o echipă în Cluj și una în SUA)  oferă informații personalizate despre rețetele și starea medicală a pacienților către peste 4.000 de farmacii din State. Se pare că a oferi e în ADN-ul companiei, pentru că deși atunci când ești un startup ai nevoie de finanțare, de sprijin, de suport, iMedicare n-a uitat că e bine să oferi, înainte să primești: compania este partener PLATINUM al Techsylvania, adică susține financiar acest eveniment.

Același Flaviu a strâns 40.000 de dolari în SUA pentru a echipa cu calculatoare o școală din orașul lui natal, Năsăud.

Citesc zilnic câte ceva despre una din zecile de companii de IT din Cluj, de la cele foarte mici (o mână de prieteni care scriu cod pentru un singur client străin) până la multi-naționalele de pe piața de outsourcing sau cele câteva care dezvoltă soluții și produse proprii. Dacă mai multe din aceste companii ar avea spiritul și filozofia iMedicare, Clujul ar fi cu adevărat un Silicon Valley.

Un eveniment de anvergură internațională precum Techsylvania este esențial pentru a crea aici un pol de dezvoltare în IT. Nu e suficient să avem companii, e important ca ele să se implice în susținerea comunității și să fie cunoscute și afară. Experții companiilor precum Google, Uber, Thomson Reuters sau Paypal, reprezentanții fondurilor de investiții în IT, împărtășesc din experiența lor când vin aici, dar mai important e ce duc acasă: ideea că în Cluj există mii de IT-iști cu potențial. Techsylvania este pentru Clujul IT ceea ce TIFF este pentru Clujul filmelor – a crescut la fel de mult și chiar mai repede.

A doua ediție a Techsylvania, cel mai mare eveniment internațional de tehnologie și inovație din regiune, va avea loc între 6-9 Iunie la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca. Biletele „regular” mai sunt disponibile câteva zile, până în 1 iunie, așa că rezervă-ți un loc!

Dacă îți place ideea unui Cluj care crește printr-o industrie „a creierelor”, care nu poluează și ne ajută să păstrăm aici the best brains, ne vedem acolo. Dacă îți place să te joci cu smartwatch-uri, drone și alte nebunii… ne vedem acolo!

Mulțumesc pentru Muzeul Farmaciei

mf060

Cu câțiva ani în urmă, clujenii nu prea auziseră că au în oraș o mică bijuterie numită Colecția de Istorie a Farmaciei – sau, pentru prieteni, „Muzeul Farmaciei”. Pentru mine, era un muzeu inedit, în care îmi plăcea să-mi duc prietenii veniți în Cluj și unde pășeam timid, ascultând în liniște explicațiile ghidului, Radu Crișan, mereu dispus să ghideze chiar și două persoane și mereu cu o glumă „la purtător”.

Am aflat apoi că muzeul riscă să fie închis, fiindcă funcționează în Casa Hintz (pe un colț de Piața Unirii), iar moștenitorii familiei care i-au dat numele își cer drepturile. Sentimentul de pierdere pe care l-am simțit atunci m-a făcut să realizez că m-am atașat de acel loc mai mult decât credeam: exponatele ciudate gen „praf de mumie”, tavanul cu frescă din secolul al 17-lea, mobilierul de epocă, laboratoarele secrete ale poticărașilor de pe vremuri mi se lipiseră de suflet. Până în ziua de azi, încăperile muzeului sunt un loc în care aș putea sta ore în șir, simțind că toate problemele sunt undeva foarte departe de mine. Pentru că e altă lume acolo!

Exprimându-mi regretul de față cu tot felul de oameni, mi-am dat seama cât de puțini oameni știau măcar că muzeul există. Iar Clujul risca să piardă una din comorile lui fără ca măcar să știe ce a pierdut.

Mi-am propus atunci să fac un oraș întreg să se îndrăgostească de Muzeul Farmaciei, fără să am nici cea mai mică idee despre cum să fac asta. Dar mi-am amintit că nu sunt singur și i-am chemat în ajutor pe bloggerii și, mai apoi, pe jurnaliștii clujeni, cu ajutorul cărora am promovat un eveniment pe care l-am organizat în muzeu.

De Dragobete în acel an, i-am invitat pe clujeni să vină la muzeu seara și să îl descopere înainte ca muzeul să dispară. Fiecare vizitator primea rețeta unui elixir al dragostei, așa cum e păstrată în arhivele muzeului. Au fost mii de oameni. Au fost zeci de articole pe bloguri, sute în presă. Am creat un site și o pagină de Facebook pentru muzeu prin care comunicam cu toți cei care descopereau povestea locului. Subiectul Muzeului Farmaciei a revenit pe agenda publică și a fost discutat.

De atunci, la muzeu s-au organizat evenimente în fiecare an de atunci, prin munca echipei de acolo. Azi, Muzeul Farmaciei plătește chirie vechilor (și totodată noilor proprietari), dar chiar și atâția ani mai târziu mai există procese pe rol. Echipa muzeului a ales, între timp, să comunice printr-un alt site și altă pagină de Facebook, iar eu am revenit la postura de vizitator, un clujean căruia îi place să-și ducă oaspeții în vizită și pe acolo.

Dar există un lucru care s-a schimbat fundamental în ultimii 4 ani. Am aflat azi rezultatele unui sondaj de opinie realizat în proiectul Clujul are atitudine. Arată așa:

rezultate-sondaj

Pentru mine, e cea mai bună veste posibilă. Azi, este al doilea cel mai cunoscut muzeu din Cluj, iar asta spune enorm într-un oraș al instituțiilor culturale de mare valoare.

Sunt recunoscător. Ăsta e primul lucru pe care îl simt când îmi amintesc tot ce s-a întâmplat. De multe ori, am simțit că lucrurile merg ca prin magie. Îmi amintesc un episod: aveam nevoie de sticluțe pentru a pune în ele un elixir al dragostei preparat după rețeta din farmacie. Imaginați-vă ce emoții aveam când mi-am dat seama că va trebui să dau un telefon care va suna cam așa: „bună ziua, am nevoie de sticle pentru un elixir al dragostei cu care să salvăm un muzeu, ne puteți ajuta?”. A fost nevoie de un singur (!) telefon la Perpetuum pentru ca lucrurile să se rezolve.

Dar primii cărora le mulțumesc sunt bloggerii clujeni – fiindcă voi ați fost primii care ați crezut că se poate și ați ajutat mult mai mult decât scriind. Jurnaliștii care au descoperit acest subiect și l-au urmărit au dus vestea mai departe, prin sute de apariții. Colegii de la PR & More mi-au dat timp să-mi urmez acest vis, inspirație și multe idei bune. Mulți alți oameni au lucrat împreună, convinși doar de o idee: că Muzeul Farmaciei merită să trăiască. Că noi, clujenii, avem nevoie de rădăcini și de locuri cu istorie și poveste.

Al doilea cel mai cunoscut muzeu din Cluj? Cred că visez!

Fraților, am înfrânt! Despre puterea eșecului la TEDxEroilor!

Afis TEDxEroilor

Am citit un „top 5 obiceiuri ale miliardarilor”. Conform acelui articol, dacă mă trezesc dimineața la 5 ca să nu mă deranjeze nimeni și ascult muzică clasică, în maxim doi ani cumpăr centrul Clujului și-mi rămân și bani de buzunar. În realitate, majoritatea lucrurilor care au funcționat pentru alții… ei bine, au funcționat deja! Fuse și se duse. Nu le putem copia, așteptând aceleași rezultate.

Întotdeauna avem însă ce învăța de la oamenii care ne povestesc cum au greșit. În primul rând, sunt mai sinceri. Ca să vorbești despre un eșec, e nevoie să te uiți cu mare atenție la tine, la alegerile tale, la viața ta așa cum e.

„Nu am eșuat, am descoperit 10.000 de metode care nu funcționează”, ar fi zis Thomas Edison (sunt circumspect cu citatele în epoca asta online – cred că mulți dintre oamenii ăștia habar n-au ce li se atribuie și nu prea pot protesta, în principal fiindcă sunt ocupați să facă grătare la loc cu verdeață veșnică).

Despre eșecuri și ce învățăm din ele va fi vorba la TEDxEroilor, ediția din 9 mai 2015. Are loc la Casa de Cultură a Studenților, un spațiu generos, dar locurile sunt aproape epuizate – dacă vreți să ne vedem acolo, TEDxEroilor 2015!

Monica Macovei NU a devenit președinte, dar cu siguranță a câștigat ceva din activitatea ei publică; Robert Rekkers NU a condus cea mai mare bancă din România dar Banca Transilvania nici nu a dat credite speculative în franci elvețieni; Iulia Rugină NU a regizat Fast and Furious 7, dar e printre cele mai talentate nume ale unei generații; Andi Vanca NU a cumpărat castelul Banffy de la Bonțida dar castelul e al lui și al echipei Electric Castle măcar odată pe an; iar Cristian Gog... NU știu ce nu a reușit, că m-a hipnotizat și mi se pare că i s-au îndeplinit toate cele 🙂

La fiecare ediție este un speaker special, un om pe care țin neapărat să îl văd, iar în 2015 acest nume e Ioana Avădani, care NU a reușit să devină vedetă în emisiuni TV cu multe asistente, dar e un om căruia presa din România îi datorează enorm de multe bune practici. Un fel de conștiință de breaslă, care încearcă să arate și că „se poate” din postura de director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent. Nu știu care au fost eșecurile ei, dar de fiecare succes ne bucurăm cu toții, ca telespectatori sau cititori.

Lista completă de speakeri a TEDxEroilor 2015 este aici – ne vedem sâmbătă!

P.S. Am fost provocat să scriu despre cel mai mare eșec al meu. Așadar: to be continued 😀