Mulțumesc pentru Muzeul Farmaciei

mf060

Cu câțiva ani în urmă, clujenii nu prea auziseră că au în oraș o mică bijuterie numită Colecția de Istorie a Farmaciei – sau, pentru prieteni, „Muzeul Farmaciei”. Pentru mine, era un muzeu inedit, în care îmi plăcea să-mi duc prietenii veniți în Cluj și unde pășeam timid, ascultând în liniște explicațiile ghidului, Radu Crișan, mereu dispus să ghideze chiar și două persoane și mereu cu o glumă „la purtător”.

Am aflat apoi că muzeul riscă să fie închis, fiindcă funcționează în Casa Hintz (pe un colț de Piața Unirii), iar moștenitorii familiei care i-au dat numele își cer drepturile. Sentimentul de pierdere pe care l-am simțit atunci m-a făcut să realizez că m-am atașat de acel loc mai mult decât credeam: exponatele ciudate gen „praf de mumie”, tavanul cu frescă din secolul al 17-lea, mobilierul de epocă, laboratoarele secrete ale poticărașilor de pe vremuri mi se lipiseră de suflet. Până în ziua de azi, încăperile muzeului sunt un loc în care aș putea sta ore în șir, simțind că toate problemele sunt undeva foarte departe de mine. Pentru că e altă lume acolo!

Exprimându-mi regretul de față cu tot felul de oameni, mi-am dat seama cât de puțini oameni știau măcar că muzeul există. Iar Clujul risca să piardă una din comorile lui fără ca măcar să știe ce a pierdut.

Mi-am propus atunci să fac un oraș întreg să se îndrăgostească de Muzeul Farmaciei, fără să am nici cea mai mică idee despre cum să fac asta. Dar mi-am amintit că nu sunt singur și i-am chemat în ajutor pe bloggerii și, mai apoi, pe jurnaliștii clujeni, cu ajutorul cărora am promovat un eveniment pe care l-am organizat în muzeu.

De Dragobete în acel an, i-am invitat pe clujeni să vină la muzeu seara și să îl descopere înainte ca muzeul să dispară. Fiecare vizitator primea rețeta unui elixir al dragostei, așa cum e păstrată în arhivele muzeului. Au fost mii de oameni. Au fost zeci de articole pe bloguri, sute în presă. Am creat un site și o pagină de Facebook pentru muzeu prin care comunicam cu toți cei care descopereau povestea locului. Subiectul Muzeului Farmaciei a revenit pe agenda publică și a fost discutat.

De atunci, la muzeu s-au organizat evenimente în fiecare an de atunci, prin munca echipei de acolo. Azi, Muzeul Farmaciei plătește chirie vechilor (și totodată noilor proprietari), dar chiar și atâția ani mai târziu mai există procese pe rol. Echipa muzeului a ales, între timp, să comunice printr-un alt site și altă pagină de Facebook, iar eu am revenit la postura de vizitator, un clujean căruia îi place să-și ducă oaspeții în vizită și pe acolo.

Dar există un lucru care s-a schimbat fundamental în ultimii 4 ani. Am aflat azi rezultatele unui sondaj de opinie realizat în proiectul Clujul are atitudine. Arată așa:

rezultate-sondaj

Pentru mine, e cea mai bună veste posibilă. Azi, este al doilea cel mai cunoscut muzeu din Cluj, iar asta spune enorm într-un oraș al instituțiilor culturale de mare valoare.

Sunt recunoscător. Ăsta e primul lucru pe care îl simt când îmi amintesc tot ce s-a întâmplat. De multe ori, am simțit că lucrurile merg ca prin magie. Îmi amintesc un episod: aveam nevoie de sticluțe pentru a pune în ele un elixir al dragostei preparat după rețeta din farmacie. Imaginați-vă ce emoții aveam când mi-am dat seama că va trebui să dau un telefon care va suna cam așa: „bună ziua, am nevoie de sticle pentru un elixir al dragostei cu care să salvăm un muzeu, ne puteți ajuta?”. A fost nevoie de un singur (!) telefon la Perpetuum pentru ca lucrurile să se rezolve.

Dar primii cărora le mulțumesc sunt bloggerii clujeni – fiindcă voi ați fost primii care ați crezut că se poate și ați ajutat mult mai mult decât scriind. Jurnaliștii care au descoperit acest subiect și l-au urmărit au dus vestea mai departe, prin sute de apariții. Colegii de la PR & More mi-au dat timp să-mi urmez acest vis, inspirație și multe idei bune. Mulți alți oameni au lucrat împreună, convinși doar de o idee: că Muzeul Farmaciei merită să trăiască. Că noi, clujenii, avem nevoie de rădăcini și de locuri cu istorie și poveste.

Al doilea cel mai cunoscut muzeu din Cluj? Cred că visez!

Cum să ai propriul tău trib: implicare socială 2.0 la ON/OFF 6

onoff6E vineri, e ON/OFF 6! Evenimentul pe care îl aștept de ceva vreme, pentru că îmi va da ocazia să întâlnesc niște oameni care au multe de spus, oameni pentru care succesul pe Internet este o realitate și o mulțime de prieteni.

La ON/OFF 6 e vorba de comunitățile și nișele de pe internet – cum să-ți construiești o comunitate și să îți găsești un loc în „lumea triburilor” despre care spunea Seth Godin. Eu voi încerca, la finalul zilei, să explic cum determini o comunitate să se implice social. În contextul temei de la această ediție de ON/OFF, „Comunități și nișe pe Internet”, se poate reformula așa: cum să ai propriul tău trib construit în jurul unei cauze bune. E un prilej să vorbesc despre cel mai drag proiect al meu, campania de salvare a Muzeului Farmaciei – și poate, alături de cei din sală, vom determina viitorul acestei campanii.

Ce vă promit de pe acum e că (dacă nu uit de emoții) veți afla, în premieră la ON/OFF, care e următorul proiect din campania Salvați Muzeul Farmaciei.

Putem, din online, să producem schimbări în viața adevărată, care pentru unii mai e offline? Vedem azi, împreună!

 

ON/OFF 6 – communities conference este un eveniment TVdece realizat cu sprijinul Primariei Municipiului Cluj-Napoca.

Partener oficial: Romtelecom

Parteneri: Casino Centru de Cultura Urbana Cluj, Jolidon, WineClub, LunchBox, Panemar, Aqua Carpatica și MediaBrief

Parteneri media: Ziar de Cluj, 24 FUN

Interviu în exclusivitate cu moștenitorii Hintz. Ce viitor are Muzeul Farmaciei

S-a născut în casa Hintz, locul în care astăzi funcționează Muzeul Farmaciei, și-a văzut părinții rămânând fără serviciu la naționalizare și a trăit umilința de a plăti chirie statului comunist pentru dreptul de a rămâne în propria casă. După revoluție, în România democrată, Hintz Gabor-Csaba luptă de 12 ani pentru a recupera vechea locuință a familiei. Are 68 de ani și spune că i-a ajuns: vrea să vândă. Din partea statului român însă, doar declarații de bune intenții – nicio ofertă concretă care ar putea salva Muzeul Farmaciei nu a venit încă.

Am vorbit cu Hintz Gabor-Csaba chiar în casa ce îi poartă numele și în care s-a născut, cu o zi înainte de aniversarea muzeului, care cade pe 23 august, odinioară zi festivă și numai bună de inaugurări.

Omul pe care îl veți vedea este unul din cei opt moștenitori Hintz, care nu au dat niciodată declarații în presă. Cu toate astea, omul mi-a răspuns deschis, în fața camerei de filmat. Știe la perfecție istoria familiei, înapoi până la 1800. E mai puțin clar la capitolul bani, atunci când îl întreb ce chirie cere și ce preț vrea să obțină pe casă.

Aceste fonduri sunt unicul „cadou” prin care Ministerul Culturii ar putea salva Casa Hintz și, implicit, Muzeul Farmaciei. Sunt unica variantă prin care putem spune „la mulți ani” Muzeului Farmaciei, înainte ca spațiul să redevină plăcintărie (așa cum a fost folosit după naționalizarea din 1949), bar, birt, pizzerie…

 

Va fi sau nu evacuat Muzeul Farmaciei?

Citynews a publicat în ultima săptămână două texte cu titluri complet diferite legate de soarta Muzeului Farmaciei – mă bucur să văd că acest subiect e urmărit constant şi le mulţumesc celor care o fac! Nu este vorba de o confuzie, sunt pur şi simplu procese diferite! Cele două texte sunt:

Cum stau de fapt aşadar lucrurile? Precizez din start că nu lucrez la muzeu, nu fac declarații în numele lor, spun doar ce știu pe baza discuțiilor avute cu cei în cauză.

Pe rol au fost trei procese: cel de retrocedare, un proces pentru plata a 80.000 de euro ca chirie retroactivă și unul pentru evacuare (da, moștenitorii au cerut chirie și evacuare pe spații care nu erau încă ale lor).

Procesul de retrocedare are o soartă neclară. Citynews spune că a fost pierdut de reprezentanţii muzeului, eu am înţeles însă că s-a retrocedat doar parţial spaţiul. Aştept să vină actele şi motivarea sentinţei pentru a ne lămuri (obiceiul în România e că dăm decizia astăzi și după ceva timp anunțăm și de ce am luat această decizie). Eu ştiu că instanţa a refuzat retrocedarea celor patru încăperi de la parter, e posibil să fi aprobat retrocedarea altor părţi din clădire.

Procesul de evacuare a fost pierdut de moştenitori. Evident, câtă vreme spațiul nu a fost retrocedat, cineva care nu e proprietar nu poate cere nici chirie nici evacuare. Urmează şi procesul pentru chiria retroactivă, îi doresc aceeaşi soartă!

Important este însă ca instanțele să se pronunțe sau ca moștenitorii să retragă procesele, pentru a se putea așeza la masa negocierilor. Pentru mine, scopul rămâne ca Ministerul Culturii să cumpere întreaga clădire care a aparținut odată farmacistului Hintz, nu doar cele câteva încăperi în care e muzeul, pentru că expunerea comorilor Clujului ar putea fi mult mai bună. În plus, restaurarea casei, aflată în stare avansată de degradare, ar fi mult mai facilă.

 

Eu le aleg pe toate: Noaptea Muzeelor, Transeuropa și TIFF

Dragi colegi de dubă, cultura e cu noi! Perioada imediat următoare e plină de evenimente la Cluj, după cum urmează:

  • Noaptea Muzeelor – sâmbătă, 19 mai, intrați gratuit la toate muzeele din Cluj-Napoca, iar pentru cei cu chef de drum, și la Dej, Ciucea și Turda.  Programul variază de la muzeu la muzeu, dar pe găsiți pe site orarul complet și pentru Cluj.Vă invit, bineînțeles, și la cel mai muzeu, Colecția de Istorie a Farmaciei, unde să dați checkin între orele 20:00 și 01:00 până îmi luați Primăria.Anul acesta, mulțumită finanțării oferite de Administrația Fondului Cultural Național, există și la Cluj un circuit pilot, adică o experiență integrată: fiecare muzeu va oferi hărți gratuite cu programul tuturor muzeelor, iar vizitatorii vor avea mașini BMW care îi vor duce (tot gratuit) între muzeele aflate la depărtare mai mare decât, să zicem, peste drum unul de altul.
  • Transeuropa este un festival care are loc între 15 și 20 mai în șapte orașe europene, printre care și Cluj-Napoca. Este organizat de European Alternatives și organizat susținut de Institutul Francez (mulțumesc, Erika, pentru atenționare!)  . Regizorul Ali Essafi ține sâmbătă un atelier despre realizarea de film documentar, iar duminică activiștii de orice fel învață cum să facă materiale creative și de impact sub genericul Re:Think Europe.Un PDF cu programul complet găsiți aici
  • Și am ajuns la TIFF… unde sunt așa multe (241 de filme, mă, 241!), că ar trebui un site separat! Oh, wait… Așadar, în primul rând, click pe tiff.ro ca să aflați de la sursă noutățile.În primul şi în primul  rând, e de notat că de anul ăsta există Casa TIFF, un loc prin care festivalul va fi prezent la Cluj pe tot parcursul anului, iar pe parcursul zilelor de festival va fi primul loc de întâlnire.Până la TIFF, câţiva oameni au transformat experienţa lor de la ediţiile precedente în film: vă invit să le votaţi producţiile online, sunt nişte filme simpatice din perspectiva spectatorilor. Le găsiţi pe toate pe Transilvania Tube – important e să le oferiţi un vot, ca să îi încurajăm şi pe mai departe. E bine să mai şi producem, nu să fim doar consumatori de film 😀

Acestea fiind zise, echipa de jandarmi culturali din dubă care mi-a transmis informaţiile pornesc la drum. Cum mai găsesc nişte cultură, o bagă în dubă şi vin încoace cu ea. Hai noroc!

Cum se face un muzeu adevărat

Știți că îmi plac muzeele, mai ales unul anume 🙂 Dar mă supără că în România muzeele colecţionează „nu”-uri: nu face poze, nu atinge nimic, nu te mișca. Nu e de mirare că mulți copii merg la muzeu doar duși cu sila de școală, iar ca adulți nu revin niciodată.

Ultima vizită la un muzeu (al cărui nume nu vi-l spun încă) a fost o dovadă că se poate altfel. Că într-un muzeu cu exponate de nepreţuit este posibil să atingi, să faci poze, să te joci, să experimentezi, să te simţi bine şi să pleci acasă fericit.

Ce am învăţat dintr-un muzeu adevărat:

1. Sunt atenţi la detalii

Ai zeci de vitrine identice cu exponate care pot deveni repetitive? Atenţia la detalii şi simţul umorului sunt cheia.

Un monstruleț care iese din vitrină poate face teoria mult mai interesantă.

 

2. Vă rugăm atingeți!

Vorbeam de atitudinea  din muzeele românești… Nu atinge! Nu fă poze! Nu călca iarba! Nu răsufla! Ce fain e însă când muzeul nu se aşteaptă ca vizitatorii să vină cu aprecierea abstractă şi rece a unui savant: „De obicei, oasele de dinozaur sunt prea fragile pentru a fi montate și expuse; aici însă puteți atinge un os vechi de 140 de milioane de ani” – ei, parcă sună mai bine decât „nu pune mânaaaa!”.

 

3. Reconstruiește, nu e un fals!

Aud printre „specialiștii” români că dacă s-ar reconstrui o casă, ar fi de fapt un fals, pentru că nu ar mai fi originalul. Să lăsăm atunci doar ruine?

Nu cred că surprinde pe nimeni că un neinițiat nu își poate da seama, din două cărămizi, cum arăta o locuință, și nu oricine știe să refacă tot dinozarul din două oase. Așa că un mulaj de dinozaur care mișcă și scoate sunete e interesant; nu științific, dar câtă vreme se spune clar ce e sigur şi ce e bănuială, nu e un fals.

Poate un puşti pasionat de dinozauri va deveni cercetătorul care va descoperi adevărata lor culoare!

 

 4. La joacă!

Vizitatorii vor să pună mâna, să simtă, să experimenteze… iar atunci când le dai aparate cu care să se joace aşa cum nu au avut ocazia la ora de fizică, ai câştigat lupta!

În imagine, un aparat de făcut ceață – o procedură interesantă în sine. În plus, vizitatorii au palete de texturi diferite, ca să vadă unde se acumulează mai mult condens. În funcţie de asta, îşi pot da seama de ce insectele au textura pe care o au, în funcţie de mediul în care trăiesc. Totul, explicat frumos!

 

5. Lăsaţi oamenii să facă poze!

Românii se plâng că tinerii nu merg la muzee. Aceiaşi tineri, când merg la concerte, stau 2 ore cu telefonul sus şi filmează. Nu zic că-i bine, dar aşa se întâmplă.

Prin urmare, dacă vrei public tânăr, cum poţi să interzici fotografierea sau să ceri bani în plus pentru poze?! Dimpotrivă, acest muzeu a creat condiţii prin care exponatele să fie protejate, iar vizitatorii liberi să fotografieze.

„Condiţii” înseamnă că şi cu obiectivul nepretenţios al telefonului meu am putut surprinde, fără blitz, această imagine bună de amintire cu Venus din Willendorf, o statuie veche de 24.000 de ani.

 

Să vă spun unde? Aceste imagini au fost suprinse la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, în care vă puteți pierde fără probleme vreo jumătate de zi pe puțin. La noi, în discuțiile pe care le-am avut cu oameni din sfera muzeistică, am simțit tot timpul din partea lor o reținere față de spectaculos: ceea ce e comercial e considerat din start superficial și nedemn de un savant adevărat.

E o capcană. Cei din Viena nu au nicio problemă să ia bani la intrare, iar în interior poți citi și despre programele de cercetare pe care le finanțează muzeul…

Muzeul de Artă, aproape retrocedat. Ce muzeu urmează?

Săptămâna trecută m-a îngrozit o știre: instanța a decis retrocedarea (în natură!) a trei sferturi din Palatul Banffy, adică Muzeul de Artă din Cluj. Dacă instituția chiar ar fi evacuată, vreo 13.000 de opere de artă și-ar căuta casă nouă, ne spune Radio Cluj.

Sigur, mai e mult până departe. „Deocamdată” nu se pune problema de evacuare, ne asigură autoritățile, care tot timpul asta par să facă: să ne asigure că totul e bine – putem dormi liniștiți. Și în cazul Muzeului de Artă, povestea e tipică: „Bizareria este că ambele părți [proprietarul care primeşte înapoi clădirea şi Consiliul Judeţean] preferă varianta despăgubirii în bani, dar Agenţia Naţională pentru Retrocedări se opune acestei variante. Aşa că de peste un an se încearcă o temporizare a rezolvării situaţiei, prin aplicarea unei aşa-zise proceduri administrative”, explică reporterul Ovidiu Moldovan în ştirea Radio Cluj.

Să traducem: o instituţie a statului român refuză despăgubirea în bani şi preferă varianta de a închide un muzeu din inima Clujului! Între timp, celelalte instituţii ale statului fac „temporizare”, adică amânare, adică joc de pase. Ar mai fi un nume, dar nu-i frumos.

Știți ce avem acum la Cluj?

  • Muzeul de Istorie – închis pentru renovări. În ritmul în care vin fondurile, se va deschide când vor merge copiii noștri la facultate
  • Muzeul Farmaciei – singura bucățică vizitabilă din Muzeul de Istorie – în pericol de evacuare anul ăsta
  • Muzeul de Artă – în pericol de evacuare
  • Filarmonica – dată afară din Auditorium Maximum de o instituție educativă, UBB, funcționează într-o casă temporară și are sediu doar pe hârtie, în timp ce Clujul vrea să fie capitală culturală

Modul în care statul român își sabotează propriile instituţii mă îngrozeşte; suntem un zombi monstruos care își devorează singur creierul. Nu vreau să răspund la întrebarea din titlu.

 

Timeline-ul Facebook, un mod excelent de a spune povestea Muzeului Farmaciei

Introducerea timeline-ului pentru paginile de Facebook s-a dovedit a fi o şansă excelentă de a spune povestea acestui loc unic într-un mod interactiv şi integrat cu platforma de socializare.

Timeline-ul Muzeului Farmaciei începe… în 1573, atunci când este atestată prima farmacie a Clujului, chiar în locul în care astăzi vizitatorii pot pătrunde tainele leacurilor de altădată. Să fie cel mai „extins” timeline al unui brand românesc? Nu e concurs, dar e un gând plăcut.

Povestea continuă cu 1792, anul privatizării, şi cu 1766, când a fost realizată fresca pe care o putem admira până în ziua de azi. Timeline-ul acesta modern devine apoi o oglindă a istoriei, prin succesiunea familiilor de farmacişti; ceea ce vizitatorii Muzeului pot vedea în officina Casei Hintz, Facebook reflectă pe fostul „perete”. Toate aceste momente-cheie din istoria Muzeului sunt ilustrate cu imagini de arhivă, acolo unde ele există.

Cu sprijinul prietenilor de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, vom continua să îmbogăţim acest timeline, adăugând imagini şi informaţii istorice. Cu sprijinul clujenilor şi al autorităţilor, sper ca în partea de sus a paginii să putem publica veşti bune despre viitor.

Până atunci, vă invit să exploraţi pagina de Facebook  a Muzeului Farmaciei. Şi un like, dar numai dacă vă place!

Bucăți din Muzeul Farmaciei cad în stradă

Casa Hintz, monumentul istoric care găzduiește Muzeul Farmaciei, se prăbușește sub ochii noștri. Bucăți mari de tencuială au căzut de sub streașină în stradă. Pe trotuarul dinspre strada Regele Ferdinand a fost delimitată o zonă de protecție, ca să  nu fie răniți trecătorii. Despre rănile istoriei vorbim mai puțin, va fi știre doar când va fi rănit cineva. Doar nu e primul monument care se prăbușește în stradă la Cluj, nu?

Responsabilitatea pentru întreținerea unei clădiri este a proprietarului. „În 2008, familia Hintz a câștigat în instanță tot imobilul. Muzeul nu e proprietar de fapt și spațiul nu e al nostru”, spune Carmen Ciongradi, directoarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT), de care ține colecția. Pe de altă parte, MNIT a contestat în instanță decizia, iar ultima înfățișare e programată pentru aprilie 2012.

Până când se va stabili proprietarul, clădirea cade. Și chiar când soarta Casei Hintz va fi decisă, vom afla atunci doar „cine e de vină”, nu înseamnă automat că vor fi și fonduri pentru reabilitare.

Pentru cine nu a fost pe acolo, de cealaltă parte a acelor pereți care stau să cadă se află, printre altele, o pictură murală veche de vreo 3-400 de ani, străbătută și ea de o fisură. Îi mulțumesc lui Daniel Rus pentru imaginile de mai jos.

Merită un Oscar: ei au scos cultura din dubă!

Într-o țară în care site-urile  de cultură beneficiază de tratament VIP în spatele dubei de jăndari, într-un oraș numit Cluj-Napoca s-a semnalat o coadă în fața unui muzeu, în seara de Dragobete. Oamenii au stat dinainte de deschidere ca să viziteze Colecția de Istorie a Farmaciei.

Acest succes de box-office s-a înregistrat însă ca ultim episod dintr-o lungă linie de filme de Oscar. A început cu un film alb-negru: un blogger s-a dus la conducerea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și a zis: vreți să ajutăm Colecția de Istorie a Farmaciei să trăiască? Haideți să facem un elixir al dragostei, să vină lumea să-i afle secretul și să se îndrăgostească. De Muzeu! Iar Carmen Ciongradi, directorul MNIT, a zis „da” din toată inima.

Un Oscar pentru cea mai bună imagine a luat un serial polițist cu multe episoade, a cărui protagonistă este Zăineasca. Interceptările unor repetate conversații telefonice și pe messenger arată că această de-mulți-copiată-și-de-nimeni-egalată tânără ar fi responsabilă de tot ce înseamnă vizual în campania asta: de la sigla muzeului la designul sticluțelor cu Elixirul Dragostei.

Un bizar film de artă s-a consumat în câteva seri în care, într-un spațiu de legendă bahică numit Centrala, doi băieți preparau Elixirul Dragostei: maestrul poticăraș Vio Dragomir din Le General a redescoperit rețeta vechilor spițeri, cu bloggerul pe post de ucenic și montator-capace. Suntem asigurați că filmul, o reconstituire istorică demnă de Oscar, e adecvat unei audiențe generale!

Thriller financiar! Rugat să găzduiască niște afișe cu evenimentul de la Muzeul Farmaciei, generalul Generalului , Mr. Adrian Toma, a speculat la bursa ideilor bune: spionii noștri raportează că omul ar fi investit în cultură, dându-și banii pe bilete pe care le-a oferit apoi în cel mai iubit bar din Europa Centrală și de Sud-Est.

Poveste de dragoste de Oscar cu Artvinium și Cramele Recaș: ei au oferit ingredientul de bază al poțiunii, un vin roșu demi-sec cu un gust minunat, în armonie perfectă cu ingredientele de care am avut nevoie.

Oscar pentru un scenariu originalPerpetuum a oferit sticluțele Ikonna, în care elixirul dragostei a prins formă. Filmul are o intrigă absolut șocantă pentru protagoniști: bloggerul i-a sunat pe oamenii de acolo, pe care nu îi cunoștea, și în 15 minute a avut toate sticlele necesare!

Oscarul pentru cea mai bună animație creată în jurul unui proiect îl ia comunitatea de bloggeri din Cluj și din țară, ale căror articole și recomandări au făcut proiectul cunoscut în toate colțurile internetului.

O categorie nouă la Oscarurile astea: premiul pentru cel mai bun SF. Pentru că în seara premierei, adică de Dragobete, am aflat o veste care îmi scăpase în febra pregătirilor: Boiler Club a anunțat pe Facebook că oferă 50% reducere la intrare tuturor celor care veneau cu bilet de la Muzeul Farmaciei. Deși nu îi știam pe cei de acolo, deși nu îi rugasem, sunt oameni care au vrut să se implice și să ajute. Science-fiction, vă zic! Cineva să îmi dea coordonatele, să știu unde mă teleportez ca să le mulțumesc.

Un Oscar pentru lung-metraj, pe deplin meritat, pentru colegii mei de la PR & More: lor le datorez o mulțime de idei bune legate de campania asta; de la ei au pornit pachetele spre bloggerii din țară, datorită lor am avut afișe, stickere, etichete pentru sticle. Dar, mai ales, oamenii ăștia au avut răbdare de lung-metraj cu mine în ultimele săptămâni, când am fost cu capul în nori de elixir.

Mulțumesc tuturor. Mă bucur că împreună ne-a ieșit un film așa de bun. Oscarul adevărat o să îl vedem când vom ști că Muzeul Farmaciei e în siguranță pentru totdeauna; dar astăzi avem motive de bucurie și sper că veți sărbători cu mine.

Cu drag,

@aronetz