O imagine extraordinară despre ce se înseamnă să fii jurnalist în unele părţi ale lumii. Nu o mai comentez, spune destule.
Categorie: Blog
Epic Musings
Pauză de respiraţie
La ora la care acest text va apărea pe site, voi fi deja pe drum spre alte mări şi ţări, pentru câteva zile de Paşti departe de zoopolitică, coşmaruri de editor şi bâlbe live (ale mele). Prin urmare, nu voi răspunde la comentarii până miercuri, 11 aprilie, dar vă încurajez să vă folosiţi de perioada fără cenzură, nici măcar ulterioară, ca să publicaţi toate prostiile care vă trec prin cap.
Nu o să încep cu de-alea luminate, bucuroase, să vă pătrundă în suflete şi fie ca cerul să vă dea tot felul. Vă doresc doar să sărbătoriţi aşa cum vă doriţi! Dacă se poate, departe de PDA-uri, mobile, laptopuri, şefi şi telefoane de la pompieri.
P.S. Asta nu înseamnă că site-ul moare vreo 5 zile. Mai reveniţi, stau nişte articole la coadă care abia aşteaptă să vadă lumina ecranului :). Scrie "actualizat zilnic", nu?
5.000 de Adevăruri
M-a luat astăzi prin surprindere prima pagină din Adevărul de Cluj. Colegii noştri au tipărit numărul 5.000 al publicaţiei, a cărei primă ediţie a apărut în 23 decembrie 1989. La mulţi ani! E o adevărată performanţă, care merită respectul tuturor cârcotaşilor.
Pe o piaţă în care proiectele constante sunt foarte, foarte rare, în care publicaţiile scot serii noi dacă nu la şase luni, la un an sigur, o astfel de stabilitate este un succes în sine. Şi este probabil unul dintre cele mai serioase motive pentru care Adevărul de Cluj are o bază de cititori constanţi, care răsplătesc echipa cu fidelitatea lor.
În Statele Unite, Larry King împlineşte zilele acestea 50 de ani de presă, motiv de ediţii speciale pe CNN. Nu avem, în România, proiecte de o asemenea durată, dar cei 17 ani ai Adevărului de Cluj arată că este posibil să ne îndreptăm într-o asemenea direcţie.
Astăzi, la mulţi ani! De mâine, ne batem iar în tiraje :).
Ce măsoară Bocul?
Unul din cei 3.000 de elevi care au participat, ieri, în Cluj-Napoca, la marşul curăţeniei, a avut o replică genială. A zis că unitatea de măsură a curăţeniei este „bocul”. S-a hlizit toată lumea, dom` primar s-a bucurat că iar şi-a făcut bine imagine.
Păcat că nu şi-a dat nimeni seama că, dacă ideea elevului respectiv este adevărată, există şi un alt punct de vedere. Prin urmare, mă întreb, am putea spune că „bocul” este şi unitatea de măsură a mizeriei?
Precizia presei
Pasiunea pentru exactitate a presei româneşti a fost suficientă, ieri, cât să aflăm că generalii în rezervă Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare, în dosarul Revoluţiei de la Timişoara. De aici încolo lucrurile diferă iar realitatea începe să depindă de sursa ştirilor.
Spre exemplu, la Europa FM am auzit cum decizia de ieri poate fi atacată cu recurs. Câteva ore mai târziu, văd pe Realitatea TV că verdictul cu pricina nu e definitiv pentru că poate fi atacat prin apel.
Sigur, esenţial e faptul că poate fi atacat, dar cât de mult contează detaliile atunci când eşti jurnalist?
Ţara lor, ţara noastră
Astăzi, Tăriceanu îşi freacă satisfăcut mâinile. Se opreşte, dar apoi, involuntar, căuşul palmelor sale reface mişcarea scurtă, rotundă, de pe ghidonul unei motociclete, pe care o face şi în somn, dacă are vise agitate. Un rânjet de satisfacţie pare lipit, astăzi, de faţa domnului prim-ministru. A rămas la putere. Cât timp, contează prea puţin. Dar e acolo şi nici măcar ameninţarea fantomei pesediste nu îl sperie acum. Se întinde în pat şi, pentru că doarme separat de a cincea sa nevastă, are un somn liniştit, în care visează cum o doamnă buldog şi piticul ei îl urmăresc pe Traian Băsescu, să-l muşte din pupa.
Clinici politice
PPCD Baia Mare va face o clinică privată de… ginecologie. Probabil, nefiind partid parlamentar, foştii ţărănişti au dorit să arate clasei politice actuale exact unde vor să o trimită. Ce ar fi făcut însă celelalte partide?