Nu credeam că presa mai poate stârni panică. Povestea cu americanii speriaţi de atacul marţienilor lui H.G. Wells e deja poveste, iar pe românii care cred tot ce văd la televizor îi plasam în contextul anilor '90, la reînceputul democraţiei, în epoca reclamelor Tropicana şi a emisiunilor "Studio deschis".

Mi s-a răsturnat ideea asta când am dat astăzi o tură de magazine şi am văzut o masă de oameni comparabilă cu cea dinaintea Crăciunului. Cum cumpărăturile de Revelion nu ar fi explicat singure călcatul în picioare care s-a produs azi prin Cluj, am mai căutat explicaţii.

Mi le-a oferit o prietenă care s-a uitat la televizor mai mult decât mine: cică de la 1 ianuarie, toate alimentele se scumpesc cu 15%. Cel puţin, asta ar fi fost ştirea pe tot felul de televiziuni private, în zilele în care eu prindeam doar TVR. N-am înţeles cum e posibilă o asemenea creştere, cum n-am avut nici anul trecut, odată cu aderarea, dar ştirea asta are şi o parte bună: presa mai are încă o influenţă decisivă la nivelul marii mase de cumpărători. 

Păcat, totuşi, că o foloseşte aşa.