Dacă eşti ca mine, cel mai greu e să îţi cauţi ochelarii, pentru că asta presupune că nu îi ai şi, printr-o urmare logică, nu vezi mai nimic la depărtare. Aţi înţeles subtila aluzie, ăia care vă plângeţi că nu vă salut?
Cel mai nasol moment al zilei e dimineaţa, când procedura foarte complicată de întins braţul peste cap pentru căutarea pe pipăite nu merge întotdeauna. Mai ales dacă am lăsat pe noptieră ace, peria pisicii, pisica cu tot cu gheare, capcane de şoareci, un pahar cu apă lângă telefonul mobil şi alte asemenea catastrofe la plic.
Am aflat însă cum se poate fabrica o pereche de ochelari de vedere în mai puţin de 5 secunde şi indiferent de dioptrii! Carevasăzică: iei o bucată de hârtie, o frunză, un şerveţel (oricare, nu toate) şi execuţi cu măiestrie, cu un ac, vârf de pix, andrea, agrafă de birou (oricare, nu toate) o gaură în mijloc.
După care te uiţi prin gaura respectivă şi ceaţa dispare ca prin minune. Vezi la distanţă cu ochii din dotare. Cică gaura din hârtie acţionează ca o lentilă şi focusează imaginea. Contează cât de mare e spărtura, dar nu costă să experimentezi.
Sigur că tre să nu vedeţi bine ca să testaţi asta. Aaaa, minunata lume a profesorului Krampf!