Donşoara profesoară Oana m-a impresionat până la lacrimi când a explicat pe Twitter ce strigă la sală instructorul ei din Cehia, care nu prea vorbeşte engleză: (…)
[blackbirdpie id=”70223538103123968″]
Lacrimi de râs, normal. Că asta tre să fie cel mai tare îndemn mobilizator pe care l-am auzit de la recrutare încoace, când, printre completat formulare de evaluare psihologică cu întrebări stil “vă deranjează transpiraţia altor bărbaţi?” şi, respectiv, “credeţi că mama dumneavoastră a fost un părinte bun?”, a venit şi îndemnul mobilizator “jos nădragii că vine domnişoara asistentă”.
Acum, la capitolul speech-uri motivaţionale prin săli de gimnastică, n-am prea multă experienţă, pur şi simplu pentru că o singură dată în viaţa mea m-am ţinut de mersul la sală. A durat o lună şi, după ce m-am îngrăşat cinci kile, am zis că pot să renunţ. Dacă vrea să mă îngraş cinci kile, trebuie doar să stau 3 zile la mama acasă… deci, am uitat să vă spun, weekendul care vine sunt un pic ocupat.