National Geographic, documentar despre debarcarea din Normandia. Echipa filmului aduce pe aceeaşi plajă trei soldaţi supravieţuitori ai zilei Z. Trei moşi: doi britanici şi un neamţ, foşti inamici de moarte. "Mă bucur că-l întâlnesc", zice unul din britanici, urcând un deluşor de la marginea plajei, un loc mic, unde vreo mie de camarazi ai săi muriseră cu câţiva zeci de ani înainte.
Cei trei ajung unul lângă altul, dar nu şuieră gloanţe. Unul din britanici întinde primul mâna. "Bună ziua, mă bucur să vă întâlnesc. Ce mai faceţi?", îl întreabă pe cel care cu ani în urmă încerca să îl ucidă. "Mulţumesc, bine. Dumneavoastră?", vine răspunsul.
Trei bătrânei au o discuţie agreabilă, parcă înaintea unei partide de remy. Chiar dacă încercau din greu să se ucidă într-un război nu chiar aşa de îndepărtat.
Oare de ce avem nevoie să vedem şi în viaţa de zi cu zi că inamicul e doar unul ca noi?