La școală, ne spuneau că „dor” – cu toate conotațiile lui, cu toată istoria lui – nu poate fi tradus în nicio altă limbă, englezescul „I miss you / Îmi lipsești” nefiind nici de parte atât de liric, expresiv, sentimental (ați dormit? nu-i nimic, pățeam și eu la școală). Bineînțeles, între timp am găsit expresia asta în limbi străine – spre exemplu, portugheza are un „saudade” care exprimă și intensitatea simțămintelor.

Dar mi-i dor, în primul rând, de cuvintele care există într-o singură limbă. În engleză nu poți spune „poimâine” într-un cuvânt. Motiv pentru care „poimâine”, pentru mine, e un cuvânt cu un minut mai frumos.

„Wei-wu-wei” (scuzați transcrierea) este modul chinezilor de a numi „decizia de a nu face un anumit lucru”. Nu procrastinare, când doar amâni de-a dorul lelii, ci atunci când hotărăști să nu faci. Refuzul de a face un anume gest.

În engleză nu putem traduce „ți-am dat bip”, oricât ar fi încercat fanii O-Zone din lumea întreagă. Cehii și slovacii au „prozvonit” – ca și noi, știu cum e cu economia. Inclusiv la minute!

Știți când cineva v-a lăsat mască, fără replică, iar minute mai târziu v-ați gândit la o replică isteață? Francezii îi spun esprit de l’escalier.

Ați fost vreodată în compania unui nesimțit care făcea tot grupul de rușine, fără ca el să se simtă? Nemții ar zice că simțeați Fremdschämen.

Backpfeifengesicht e o față care cere pumni.

Cuvântul japonez bakku-shan înseamnă „o fată frumoasă… cu condiția s-o vezi din spate”. În română se traduce printr-o zicală: „din spate liceu, din față muzeu!”.

Iar pentru cei pasionați de bloguri, există cuvântul „pișcotăreală”. Nu știu cum s-ar traduce în engleză, dar pentru portughezi ar fi ușor de echivalat cu pesmenteiro: cel care vine la o înmormântare pentru mâncare.

Exercițiu final: traduceți în engleză „Pișcotărea de-a dorul lelii, fără să se simtă”. Noroc bun!

Surse de inspirație lingvistică: 1, 2, 3.