“De ce scrie în latină pe statuia din centru?”, mi-am întrebat bunica cu vreo 2o de ani în urmă. Trecută prin refugiu în timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul ocupaţiei hortyste, a zâmbit şi mi-a spus: ca să se înţeleagă şi românii şi ungurii, că fiecare zice că-i de-al lui.

La nivel personal, problemele astea care ne înfierbintă agenda pot fi oricând discutate cu un zâmbet. Încrâncenarea apare în dezbaterile publice, când ardelenii, etnici români sau maghiari, se iau la sfadă.

Anul trecut pe vremea asta, când Matei Corvin era încă acoperit, îl întrebam pe primarul Sorin Apostu dacă va pune înapoi şi plăcuţa în limba română amplasată de Nicolae Iorga, dată jos de hortyştii care i-au alungat pe români din Cluj şi reamplasată mai apoi în timpul administraţiei lui Gheorghe Funar. Despre răspunsul lui ambiguu, tipic pentru un politician fără curajul de a-şi asuma o poziţie argumentată, am mai scris. Voiam să discutăm atunci pentru că, înainte de dezvelire, ar fi fost o dezbatere. Acum, risca să fie scandal.

Prin urmare, m-am bucurat enorm să citesc, zilele trecute, că un grup de academicieni şi istorici clujene solicită reamplasarea plăcuţei lui Iorga pe statuie, cu argumente raţionale şi drepte.

Scriam anul trecut în decembrie:

Las istoricilor plăcerea de a dezbate valoarea acelei plăcuţe. Dar, domnule primar, vă invit să daţi jos şi inscripţia MATIAS REX de pe statuie. “Iniţial“, acolo scria MATYAS KIRALY.

Ieri, am citit aceleaşi cuvinte atribuite unui om care ştie pe de rost istoria acestui oraş, un nume pe care l-am cunoscut din prima mea zi în presă: istoricul Vasile Lechinţan.

Mulţumesc tuturor celor care au adus acest subiect în dezbatere în cel mai civilizat mod posibil şi aştept cu interes viitorul lui Matei Corvin (nu Matia, din simplul motiv că spunem Londra şi nu London).