Select Page

N-aş fi scris despre eterna problemă românească a maidanezului comunitar de bloc dacă nu m-ar fi enervat comentariile unor domni de la Radio Guerilla, care au expediat subiectul fix înainte să explice că nu toată lumea ar trebui să voteze, că e proastă. Mai proastă decât ei, adică. Ei, cei care veneau cu argumente de cangur şchiop, adică.

Adică:

Parlamentarii au votat eutanasierea vagabonzilor, iar ei ziceau că eutanasierea nu e o soluţie – s-a mai încercat şi nu a mers. Că eutanasierea NU rezolvă problema, iar sterilizarea DA! Ceea ce, oricum încerc să privesc obiectiv, nu-mi iese la calcul.

Să numărăm: dacă fiecare câine eutanasiat ar fi fost doar sterilizat, atunci astăzi am fi avut… același număr de câini pe străzi, plus cei sterilizați. Oricât de cinic sună, adevărul e că un câine sterilizat şi un câine eutanasiat fac acelaşi număr de pui. Important e ca, indiferent ce măsură aplici, să o aplici coerent şi constant. Dar asta deja nu e obicei tradiţional românesc de sărbători.

Fraţi câinologi, exemplele voastre dau urât de tot în manipulare. Hai să recunoaştem că militaţi împotriva eutanisierii pentru că vi se pare groaznică, pentru că au fost abuzuri, că nu se face cum trebuie, că şi de aici s-au furat bani sau orice alt motiv care chiar stă în picioare, dacă nu măcar în patru labe.

Da, am un animăluţ de casă – model mai vechi, fabricat în ’96 – care îmi umple casa de păr și viața de bucurie, așa că dacă în momentul ăsta ați ajuns la concluzia că susțin genocidul patrupedelor, dați reset la gândire. Pe de altă parte, eu unul le-aș cere tuturor celor care comentează împotriva eutanasierii să adopte un maidanez sau să facă multă liniște.