Select Page

Foarte multe discuţii purtate zilele astea pe tema banilor, după ce a devenit publică informaţia că ZIUA de Cluj a tăiat salariile cu 10%, sub pretextul “e mai puţin de muncă fără ediţia de sâmbătă” – dar şi în contextul în care patroni locali folosesc criza drept pretext pentru a-şi bate joc de ziarişti.

Câteva argumente false pe care le-am auzit în dezbateri, nu numai în legătură cu Ziua – unde oricum n-are rost să căutaţi hibe financiare, pentru că e una din redacţiile care n-a auzit de întârzieri la salarii – ci cu povestea crizei în general:

1. E mai puţin de muncă, deci e normal să tăiem salariile. Dacă ar fi aşa, cu aceeaşi logică, ar fi fost normal să plătiţi orele suplimentare ale fiecărui om.


În plus, amintiţi-mi: acum se lucrează (să calculăm doar printul) 5 zile pe săptămână. Strict după legislaţia muncii, asta nu e “mai puţin”, e NORMAL.

2. Ediţiile de sâmbătă nu se justifică. Recunosc problemele cu distribuţia, dar atât. Altfel, ediţiile de weekend se justifică perfect, dacă sunt adaptate zilei de apariţie. Vreţi exemplu de triplare a numărului de cititori în weekend?

3. Nu e normal să tai salariile când tu îţi faci concediul nu-ştiu-unde. Altă prostie. Patronul poate să îşi facă vacanţa fix unde vrea; odată că ziarul n-o fi unica lui sursă de venit, iar apoi, câtă vreme firma n-a dat faliment şi nu se închide, înseamnă că angajaţii acceptă situaţia.

Aici a zis-o Farcash, ziariştii nu se organizează, aşa că…. şşş!

4. E normal să iei măsuri, pentru că e criză. Elefantul şi furnica trec peste pod, iar furnica se teme că din cauza ei s-ar putea rupe podul, nu? Mare parte a ziarelor care invocă acum criza aveau de fapt probleme financiare de mult, mult timp.

Aşa că nu se iau măsuri anti-criză, ci se fac reduceri de personal pentru că brusc şi-au dat seama că nu faci câteva pagini cu 40 de oameni şi trebuie să mai şi încasezi ca să trăieşti. Povestea crizei e un pretext ca să nu recunoască faptul că nu-şi face nime publicitate acolo şi, prin urmare, nu intră bani (cinstiţi).

Logica moare prima, uneori.