Nu mă număr printre cei înşelaţi prin ţeapa imobiliară Europlan de pe strada Pasteur, dar recunosc că mi-am petrecut ziua cu zâmbetul pe buze după ce am citit de dimineaţă că patronul Marius Leontiuc a fost condamnat la 10 ani de închisoare, cu executare, pentru că a înşelat 120 de oameni.
Nu e primul escroc condamnat în România, dar simt aşa o satisfacţie deosebită pentru că am avut onoarea de a fi ameninţat personal de individul ăsta, după ce Clujeanul a scris despre cazul lui. Eram în redacţie când a sunat telefonul şi un ins care a zis că e văr cu Leontiuc (mai probabil, personalitatea lui dublă) s-a apucat să-mi explice că în puşcărie mai sunt oameni pe care îi cheamă ca pe mine.
Mai apoi am scris şi pe blog despre ţeapa Leontiuc, iar câţiva dintre sclavii lui s-au apucat să-mi explice de citaţii şi de DIICOT. Dacă doriţi să vă delectaţi cu comentariile, sunt încă acolo. Încă mă mir cât de timid eram pe vremea aia şi ce amabil încercam să fiu; ce-i drept, pe atunci aveam blog doar de câteva luni.
Patru ani au trebuit să treacă până când justiţia şi-a făcut treaba şi încă mai e loc de recurs! Între timp, Clujeanul e doar o amintire frumoasă, eu am mult mai puţine probleme în a fi răspicat pe blog şi am constatat de destule ori că personajele care m-au ameninţat sau acuzat de prostii nu au sfârşit-o bine. Şi că pentru asemenea veşti bune am întotdeauna răbdare. Deh, karma de Ardeal.
Nu e frumos să te bucuri de necazul altuia dar, cu voia voastră, azi am zâmbit mult. A, şi încă ceva: băi Obama, acu înţeleg cum te-ai simţit 🙂