Două posturi recente ale lui Iulian Comănescu mi-au atras atenţia pentru că reiau, în forme diferite, aceeaşi temă: să rămâi politicos şi imparţial face rău vânzărilor.
Primul, de-acum câteva zile, dă "din sursă sigură" cifrele Cotidianului pe primele 6 luni: în medie, 18.800 exemplare vândute şi abonamente. Asta la nivel naţional! Prin urmare, mult sub alte cotidiene cu "c" mic. Comparaţi cu Libertatea – 270.000 – şi înţelegeţi diferenţa. Evident, nici Bentley nu vinde mult şi e mai bun decât Dacia, iar Cotidianul s-a poziţionat "de elită", deşi are creşteri pe baza unor "bomboane" de CD / cărţi, fără de care nu cred că ar merge la fel. Problema e cât timp poţi rămâne la un anumit nivel, fără să ajungi la foarte mari compromisuri comerciale. A se vedea Academia Caţavencu.
Al doilea post, de ieri, se referă la relansarea Gândul, dar Iulian Comănescu are altă remarcă: "Cititorii români de ziare sunt în general destul de polarizaţi şi
inflamaţi politic. Adesea, ei se bucură de un comentator care le
confirmă opiniile şi devin alergici la cineva care încearcă să le
schimbe punctele de vedere. E presa ca galerie de fotbal […]".
Asta în condiţiile în care orice student la jurnalism e îndoctrinat de "obiectivitate" şi "imparţialitate". Eu adaug întotdeauna o altă valoare, de care n-am auzit niciodată în vreo şcoală de jurnalism: "sinceritatea". Adică dacă ziarul meu are o poziţie faţă de subiectul X, trebuie asumată, la vedere, nu băgată sub covor. Iar una dintre cele mai grele întrebări pe care trebuie să o analizeze un jurnalist este: "eu pentru cine lucrez?".
Înţeleg din combinaţia celor de mai sus că rămân într-o minoritate de cititori interesaţi de echidistanţă şi de jurnalistul care mă lasă pe mine să trag concluziile, povestindu-mi pertinent fapte cât mai relevante, fără un mix de opinie şi insinuare.