Vă supun atenţiei un scurt film care ne arată ce mişto e să studiezi jurnalismul la Cluj. Bine, vi l-aş fi supus atenţiei chiar aici, dar pentru că nu se poate face embed (logic!) îl puteţi vedea doar pe site-ul facultăţii. A, şi doar cu Internet Explorer, că altfel începe să cânte şi UBB Radio peste şi nu se mai pricepe nimic.
Vă rog să rezistaţi până la final. Merită. Faza cu Andreea Marin pusă pe repede înainte e totală. Click şi reveniţi, să nu râdeţi singuri, că nu-i fain.
Altfel, e o idee bună, care ne arată că studenţii au în sfârşit nişte aparate cu care să se joace şi să înveţe meserie, dacă vor. Prezentatoarea vorbeşte de studenţi, de studiouri, de scule, de invitaţii de marcă, dar nu suflă nicio vorbă despre profesori, pentru că, logic, ar fi culmea să ne lăudăm cu ei. Important e că acum nu se mai face jurnalism TV fără un aparat de filmat, ca în urmă cu câţiva ani, aşa că secretul succesului la Jurna e să treci pe la profi cât să-ţi iei examenele şi în rest să înveţi de capul tău lucrurile de care chiar ai nevoie…
Pe vremea cind am facut noi facultatea aia, pe-acolo erau doar banci, reportofon isi aducea fiecare de acasa, daca avea, iar aparate foto moderne am vazut la fotografii veniti din America … Dar mai existau, pe-atunci, citiva profesori care meritau ascultati. Si pe care ii mai pomenim si azi (si ii si salutam pe strada).
Conform site-ului UBB, anul acesta au fost 42 de locuri la buget (la Jurnalism) si 200 de locuri la “cu taxa”. Probabil ca s-au si ocupat toate. Sa ghicim citi din ei vor ajunge sa lucreze in media? Sau citi dintre ei vor veni in redactii, in practica si vor sta 3 ore sa scrie o stire de 500 de semne, in care vor caligrafia, in Comic Sans MS, “Romania” in acest fel: “rominia”?
Bine ca au “scule”.
Nu că aş vrea să laud facultatea la care sunt încă student (auditor, cică, am aflat şi eu!), dar facultatea face cât poate face o facultate la noi în ţară: îţi oferă unele oportunităţi. Nu îţi impune să le urmezi, să încerci să faci ceva. Dacă vrei să pui mâna pe o cameră video, pe un aparat, dacă vrei sa faci un interviu, ai cum să faci toate astea. Trebuie să vrei !
Regret că nu m-am implicat mai mult pe parcursul anilor, dar am colegi care au făcut-o şi probabil şi acest film este o parte, dacă nu în întregime, munca lor.
Sunt şi profesori cu suflet care se dăruiesc şi îţi dăruiesc din experienţa lor, dar sunt şi unii care nu au ce căuta în domeniul jurnalistic, să nu mai vorbim la catedră. Mă voi abţine să nominalizez pentru că nu am cum să-i judec, din moment ce au învăţat (ar fi trebuit să înveţe şi practic!) carte cât n-am citit eu în viaţa mea (să-mi fie ruşine!) 🙂
În comparaţie cu ce au colegii noştri de la Oradea sau Sibiu, avem o facultate de jurnalism de frunte. Dar să nu ne grăbim să avem o şcoală de jurnalism mai bună decât presa din Cluj, care este departe de cea centrală, şi aici este doar vina celor care practică meseria. (no comment, pls!)
Oare ce favoruri au primit respectivii sa vorbeasa atat de “dragut” despre facultatea vietii. DEVICE (a se citi de vis. Imi vine greu a crede ca sunt chiar studenti la aceasta facultate, dar mai ales ca si cred ceea ce sustin in material. :-j Cunosc eu aproape o generatie de absolventi care nu ar gasi, nici dupa chinuri seculare, vorbe cel putin pe un sfert atat de frumoase cu privire la subiect. Te doare capul! “Bine ca au scule”, bine zis.
Dragilor, ca la orice scoala, daca vrei sa furi meserie, o sa faci asta. Daca ai si un grup de colegi destepti, lucrurile merg mult mai usor impreuna.
Ii cunosc pe toti tinerii din video, nu doar de la chefuri, ci tocmai pentru ca i-am vazut prin redactii si pe teren. Sunt mandru de promotia mea,mai ales daca ma uit care pe unde lucreaza acuma, si ma bucur ca mai exista astfel de echipe de oameni care sa faca treaba.
Nicio clipa nu ii critic pe tinerii din film, e uimitor ce au facut date fiind conditiile, dar cred ca asa cum o companie traieste in primul rand datorita oamenilor angajati, o facultate care nu se lauda cu profesorii ei e o cauza pierduta, in care, asa cum faceam noi odata, furi meserie in ciuda profilor, nu cu ajutorul lor.
@Ariana – cu siguranta daca eram boboci mergeam la radio sau TV. Nu ne supara faptul ca au venit scule, ci ca au plecat profi 🙂
Ştim cu toţii (aproape!) de ce au plecat profii. Din păcate, au cedat cei mai deştepţi şi profii cei mai valoroşi. Dar se formează şi acum o echipă bună… un nucleu. Şi poate învaţă şi ceilalţi de la ei şi o să se laude şi facultatea asta cu profii.
Dar sufletul unei facultăţi sunt studenţii.. şi realizările lor. Care depind, mai mult sau mai puţin, de ce au de învăţat de la profesori. La noi, de multe ori e invers. Profesorii învaţă de la studenţii care “prind” repede.
Numai bine!
no problem, pana la urma jurnalismul se invata pe teren is militaria in razboi
Ultima data cand am vizitat (caci intotdeauna am fost vizitator niciodata student) era prin 2003 (Andrei sa ma corectez daca zic prostii). In afara de calculatoare pentru internet, jocuri, redactat lucrari nu am vazut niciodata mai mult.
Pentru mie este o chestie fantastica sa vad ca in facultatea aia sunt camere si aparate foto performante, programe de editare si multe alte scule. Acum nu ar trebui sa auzi pe nimeni plangandu-se “nu avem”. Prin urmare ceea ce iese din scoala de jurnalism de la Cluj ar trebui sa fie de calitate. Dar este un clip promotional…
As fi curioasa cat din cei 240 de studenti/an sunt de fapt in presa si cati isi tin diploma sa demonstreze ca au trecut printr-o scoala.
@ariana: unde in Bruxelles vin studentii din Cluj ca momentan nu am dar decat de studenti din Iasi si Timisoara.
Dragi copii, hai sa ne lamurim:
– intr-o scoala de Jurnalism trebuie sa existe si scule. Trebuie sa stii ce e dracovenia aia de ii spune reportofon, cum e treaba cu o camera de filmat, ce inseamna fotografia de presa etc. O scoala de jurnalism fara scule e un non – sens. Generatia mea, cea a lui Andrei si altele inaintea noastra au invatat in acest non – sens, din pacate.
Noroc ca noi ne-am facut singuri revista noastra, noaptea, pe la unii – altii acasa, am invatat cum sta treaba cu sedintele de redactie, cum nu sta tipografia dupa tine daca nu ai dus cd-ul la timp si multe altele … Ne-am facut singuri un improvizat studio foto, in care am pierdut alte nopti ca sa invatam cum apar pozele pe hirtie, singuri am facut un ONG si diverse evenimente prin el si asa ne-a trecut noua facultatea. Plus ca, asa cum am spus in primul meu post, noi am avut citiva profesori de la care am invatat cite ceva.
– intr-o scoala de Jurnalism trebuie sa existe profesori adevarati. Nu teoreticieni (hai, poate unul – doi). Profesorii adevarati sint oamenii care vin din meserie sau au tangente cu meseria, care au facut teren si care stiu diferenta dintre teorie si practica, care nu vorbesc din carti sau din auzite, ci din experienta lor, eventual combinata cu diverse studii si cercetari, dar care sa fie adiacente.
Profesorul nu trebuie sa iti arate ce destept e el, ci sa te ajute sa descoperi cit de destept esti tu. Si daca esti potrivit pentru aceasta meserie, or asta nu poti afla decit pe viu, prin practica.
Trageti putin cu ochiul la cum e scoala de Jurnalism in Franta: intii faci o facultate (ce iti place, stiinte politice, sociologie, literatura, medicina, fizica, matematica, teologie, arte, orice), apoi te duci la o scoala superioara de jurnalism de 2 ani. Astfel, devii specializat intr-un domeniu; asa se nasc jurnalistii pe politic, pe economic, pe stiinta sau cultura: din oameni care intii studiaza aceste domenii, apoi ajung sa realizeze materiale despre ele (si un asemenea om nu va intra intr-o galerie de arta de la care sa aduca o stire de 500 de semne, copiata dupa comunicatul de presa, ci va realiza o cronica in care va compara stiluri, tendinte etc., pentru ca el stie despre ce naiba vorbeste!)
… (urmeaza partea a II-a)
[i][/i]
Hai sa ne uitam in SUA, ca poate va place mai mult decit Franta: ce fac americanii dupa ce termina liceul? Se duc in anii de “College” si abia de acolo ajung sa “major in Journalism”, daca asta vor. Facultatile lor de jurnalism au studiouri peste studiouri si activitatea studentilor de acolo este practica “from day 1”. Ei realizeaza emisiuni, proiecte, investigatii si pina si examenele lor constau in practica. Teoria se citeste ca bibliografie si se discuta la seminarii, pentru ca e bine de stiut. Dar teoria lor se bazeaza pe multa cazuistica, nu pe povesti din literatura.
Asa cum o vad eu, dupa anii mei de scoala (inclusiv de Drept, care, credeti-ma, face Jurnalistica sa para un fel de salsa “in very slow motion”), o adevarata facultate de Jurnalism ar trebui sa fie astfel:
– maxim 100 de locuri pe an (si-asa sint cam multe, dar sa zicem ca vrei sa scoti si tehnoredactori, si editori, si tehnicieni pe radio, tv etc.)
– o admitere serioasa, nu bazata pe medii din liceu, o admitere care sa nu lase oameni care scriu “rominia” sa intre
– studiouri si o groaza de cursuri practice, plus o atitudine mai degraba “boema”, mai apropiata artei si dezbaterii (da, cindva, demult, jurnalistii erau priviti ca “magicieni ai condeiului”, ca “maestrii in descoperirea secretelor” … acum cum li se spune? A, da … “hiene”, “viermi”, “capuse” …)
– in primul an, toata partea teoretica (pentru a nu muri de foame multitalentatii nostri teoreticieni)
– profesori fara zeci de titluri, dar care sa vina din meserie – oameni de presa tineri sau mai in virsta, alesi dupa renume, imagine, domeniu de activitate, nu dupa cunostintele personale ale sefului de catedra, nu dupa simpatii sau antipatii si nu pentru a tine in friu anumite publicatii, ca sa nu mai scrie cine stie ce de facultate
(urmeaza partea III)
– as face ca in Franta sau America – intii faci o scoala care sa te invete ceva, apoi devii jurnalist. Nu as mai lasa tinerii de 18 – 19 ani sa creada ca pot fi Andreea Esca sau mai stiu eu cine o fi la moda zilele astea.
No offence, dragi tineri colegi, dar cind veti ajunge la 30 de ani, veti intelege aceasta opinie.
– as urmari (ca scoala) tinerii care se remarca din timpul liceului in activitati jurnalistice sau apropiate si le-as oferi burse de studiu, pentru ca acestia, doar acestia, exceptiile, sa faca in paralel o facultate plus Jurnalismul (desigur, dupa un program special, pentru ca ei ar fi pariul meu, ca scoala, cu performanta, ar fi “asii”). As populariza aceste burse, astfel incit cei care, inca din liceu, isi doresc o cariera de jurnalist sa vrea sa fie cei mai buni, pentru a obtine o astfel de bursa. Si as face parteneriate cu institutii media, inclusiv internationale, pentru ca acesti bursieri sa fie recompensati cu stagii de practica platite.
Si acesta ar fi doar inceputul.
Desigur, tot ce spun eu mai sus nu se va intimpla prea curind nici la Cluj, nici in Romania, in general. Dar asta nu ma poate impiedica sa visez.
Scoala voastra ideala de jurnalism cum arata?
cand un student la Jurnalistica nu sta cu ochii pe telejurnale, pe talk-show-uri, pe documentare, pe ziare si emisiuni radio, cand nu citeste tot ce-i pica in mana, cand nu scrie pana si pe forumuri doar ca sa-si “faca mana”, cand scrie incalcit si greoi, sec, cu greseli de ortografie, cand pune un chef sau un somn deasupra unui eveniment care merita consemnat, cand scrie o stire greu de citit sau/si din care afli doar bucatele de adevar, cand nu accepta ca munca asta e tavaleala inainte de toate, cand se pune in slujba vreunui “decident” ca sa parvina fara efort samd, ingaduiti-mi sa-l consider un ratat din start, care poate va ajunge sef, dar nu ziarist..
@Clujean – si dur si adevarat ce spui (ma rog, depinde si ce intelegi prin “tavaleala” :D).
Dar nu as da vina pe studenti in primul rand, ci pe lipsa modelelor din domeniu. Profii lor nu sunt si, din pacate, nici prin presa nu prea mai au exemple.
Am fost editor destul timp ca sa v-ad ca-ti “jurnalisti profesionisti” scri-u mai prost c-a studentii, si nu ma refer doar la ortografie! Nu prea mai am iluzii…
ce tre sa fac ca sa intru la jurnalism la cj? daca ma poate ajuta cineva.
Trebuie să te gândeşti bine dacă vrei ulcer şi relativ acelaşi salariu pentru primii cinci ani de presă… ;D
În rest e simplu.. dai banu şi esti student la jurnalism…
am si eu o dilema, am fost admis.. la publicitate si la jurnalism in cadrul UBB
acum trebuie normal, sa confirm unul din aceste doua locuri, dupa parerea voastra , care dintre cele doua profile chiar merita urmate..
sincer mie mi-ar fi egal.. ori publicitate ori jurnalism.. insa vreau sa aflu o parere pertinenta.. din partea unora care cunosc “terenul” . va multumesc anticipat .
🙂
Parerea mea e ca trebuie sa alegi singur ceea ce vrei sa faci in continuare. Tu trebuie sa fii responsabil de alegerile tale. Fiecare are norocul sau nenorocul lui.
Facand abstractie de ceea ce inseamna publicitate/jurnalism in Romania eu iti pot da doua exemple care nu au nicio legatura cu tine.
Daca eu, de exemplu, ti-as spune: “alege publicitatea” iti dau o alegere pe care as vrea eu sa o fac in acest moment, cand ma bat cu morile de vant in jurnalism. Ar fi o chestie pur personala care nu are de a face cu capacitatile tale sau cu inclinatiile tale.
Daca ti-as spune :”alege jurnalismul” as face-o dintr-o nostalgie, gandindu-ma la anii mei de facultate si la alti ani ce au urmat si nu direct la facultatea de jurnalism de la Cluj…
Prin urmare confirma ceea ce vrei tu sa confirmi si traieste cu alegerea ta. Este o responsabilitate pe care trebuie sa ti-o asumi.
cam asa e.. oricum cerusem o sugestie.. 🙂
ca fapt divers, am confirmat pentru publicitate.. 😛
este cu adevarat o mare provocare si o mare responsabilitate asumata..